Mihaela Rădulescu (foto) pozează aproape goală pe malul mării. Deunăzi, însăşi Lady Gaga (foto) tocmai îşi arătase goliciunea, aşa că diva noastră nu putea să se lase mai prejos.

Avem atât de multe celebrităţi. Poate reuşim totuşi să le convingem să se plastifieze şi ele, precum actriţa Zsa Zsa Gabor (93 de anişori).

Frederic von Anhalt – al nouălea soţ al doamnei Gabor, fosta Miss Ungaria în 1936, dar şi protagonistă în multe filme realizate la Hollywood – doreşte  să apeleze la Gunther von Hagens, „Doctorul morţii”, pentru a o „plastifia” pe soţia sa, după ce ea va trece la cele veşnice. Apoi, von Anhalt va încerca să recreeze o secvenţă dintr-un film în care corpul plastifiat va ocupa un loc central.

După cum se vede, ştiinţa a evoluat atât de mult încât vedetele pot fi plastifiate – prin  înlocuirea lichidelor şi grăsimilor care compun ţesuturile cu răşini şi silicon. Aşadar, cei din generaţiile viitoare pot vedea cum arătau în realitate somităţi precum „Blonda lui Bote”, Simona Senzual ori Mihaela Rădulescu, ca să dau doar câteva exemple.

„Vom fi iarăşi ce-am fost şi mai mult decât atât!”.

37 de ani mai târziu acelaşi Ilie Năstase, un simbol al României contemporane, şi nu avem prea multe, înjură birjăreşte o ziaristă pe o stradă din Timişoara.

Nu ştiu ce dracu’ se petrece cu noi, dar prea des auzim: „Vrei să-ţi sparg faţa?! (…) Du-te-n morţii mă-tii!” din partea unor persoane care se bucură de tot respectul nostru.

Adevărat, Ilie Năstase a fost un luptător, nu floarea florilor.

Însă una este ca, în tensiunea meciului, să înjuri arbitrii ori să agresezi verbal adversarul, din motive tactice,  dar şi pentru deliciul presei de la acea vreme, care l-a numit “Nasty” (Rău), şi alta e să adresezi, absolut gratuit, invective unei femei, fie ea chiar şi o ziaristă fără prea multă experienţă. Când faci aşa ceva, celebritatea nu scuză, ci, dimpotrivă, acuză.

Dar nu m-am putut abţine. Am naturelul simţitor, deh.

Ce face acum guvernul Boc a mai făcut şi Ceauşescu – îi umilea pe români de câte ori nu-i ieşea pasienţa – şi asta se întâmpla foarte des.

Aşadar, Guvernul a mărit dările. Foarte bine. E criză, nu? Asta-i scuza. Era însă  foarte simplu ca banii să fie viraţi către sănătate, şomaj ori pensii, fără să porţi oamenii pe drumuri şi să-i pui la cozi. Era. Dar n-a vrut muşchiul lui, al Guvernului, care a dorit să vadă pe toţi ziariştii, lună de lună, la ghişeu, la coadă, înghesuiţi, transpiraţi, nervoşi, umili – ca să nu uite, precum pe vremea lui Ceauşescu, cine-i jupânu’. Din cauza ziariştilor, pe care a vrut să-i pedepsească Boc, suferă şi câteva sute de mii de oameni cu meseri liberale – actori, scriitori, arhitecţi, traducători, fotografi, ca şi persoanele fizice autorizate. Nu insist, povestea e cunoscută.

După 1989, gazetăria a fost o meserie periculoasă. Mulţi dintre noi, ca să dau doar un exemplu,  au ajuns de prea multe ori la tribunal, acuzaţi de calomnie şi insultă. Fapte penală. Dar nu asta era marea problemă, ci cu totul alta – la fiecare înfăţişare stăteai să-ţi aştepţi rândul alături de infractori autentici, iar după 4-8 ore petrecute în sala de judecată nu ieşeai nici cu moralul ridicat, nici cu poftă de scris. Astfel,  făcându-se că nu vede ce se petrece  în sala de judecată, unde ziariştii erau trataţi precum borfaşii, puterea se răzbuna pe presă .

Însă nu toţi ziariştii activi în anii ’90 au avut parte de procese de calomnie, ci doar o mică parte dintre ei.

Acum, Guvernul Boc vrea să-i umilească pe toţi, in corpore.

Ca să nu se murdărească pe mâini, Boc l-a scos la înaintare pe Vlădescu, ministrul Finanţelor. Cel din urmă acuză presa cârtitoare că încurajează evaziunea fiscală: „Este de văzut dacă dumneavoastră (ziariştii – n.m.) sunteţi plătită în mod corect pe drepturi de autor sau modalitatea în care sunteţi dumneavoastră plătită este o formă de evaziune fiscală”. Deci, dacă e să ne luăm după Vlădescu, suntem infractori. Paradoxal, el continuă însă  să suţină conferinţe de presă în faţa unor infractori.

Mai multe persoane care au trimis prin poştă noile fişe mi-au spus că taxa poştală a fost mai mare decât suma trimisă pentru şomaj. Altele au stat la coadă ore intregi pentru un leu. Da, pentru că datorau un leu. Culmea finanţelor!

Totul are însă o explicaţie. De pildă, Vlădescu a dat, şi nu de azi de ieri, în patima ceasurilor, ca să nu zic dambla. A celor foarte scumpe, care au carcasă de platină cu cristal de safir, pline cu 66 de diamante şi brăţară din piele de crocodil, de numai 50.000 de parai bucata, cum scria nu de multă vreme prietenul meu Cornel Ivanciuc. Iar  modelele  A. Lange & Sohne Datograph Flyback, de numai 66.300 de dolari  ori un Breguet Skeleton Openworked Tourbillon din aur roz, la modesta sumă de 65.000 dolari,  chiar i-au luat minţile lui Vlădescu.

Cu asemenea probleme pe cap, cum dracu’ să-i pese finanţistului nostru că, de prea multe ori, taxa poştală e mai mare decât suma pe care trebuie s-o vireze contribuabilul pentru pensie ori că oamenii îşi pierd o juma’ de zi, trei ori pe lună, pentru un leu.

Dacă da, sper ca posteriorul duduii să nu intre şi-n erecţie. Iar dacă totuşi s-ar întâmpla asta, să fie sigură că nimic nu se ameliorează cu vârsta, nici dacă umple toate golurile cu gel pentru mărit penisul.

„Nostradamus a prezis venirea la Putere a Tribunului Vadim”, titra liderul PRM în propriul ziar,  surprinzându-ne din nou.

Însă nu-i nici chiar aşa simplu, chiar dacă a zis-o autorul celebrelor catrene. „Toţi credincioşii  – îndeamnă «Tricolorul» -, indiferent de religie, trebuie să ajute, în felul lor, pe stradă, la vot sau pe alte căi pentru îndeplinirea prezicerii nostradamiene, care este dumnezeiască. Cei care vor proceda altfel fac un păcat, o crimă la adresa ţării şi a locuitorilor ei. Şi dacă forţele răului, totuşi, vor învinge, atunci s-a încălcat o poruncă divină şi nu avem dreptul să ne plângem de cele ce vor urma”.

Aţi înţeles, sper. Curat profeţie, dar tot noi, pulimea, trebuie să nu punem umărul, să-l alegem – adică, altfel vom sfârşii în flăcările iadului ca nişte trădători de ţară.