La propunerea liberalilor, Gigel-Sorinel Ştirbu va fi noul ministru al Culturii. Omul a fost preot în satul Roşieni din Olt. Apoi, a trecut la cele lumeşti, devenind subprefect de Olt. De la prefectură a ajuns direct la Ministerul Culturii. Acolo a deţinut funcţia de secretar de stat, între 2007 şi 2008.
Şi, dacă tot se afla la Cultura, domnul Ştirbu a publicat şi un volum: „Viaţa religioasă din România“. Apoi, în 2011, altul: „Liberalismul românesc între 1930-1940“. Nu le-am citit, nu mă pronunţ. Spun doar că sunt teme total diferite, ceea ce înseamnă că viitorul ministru este aproape un erudit. Însă unul tare-n gură. Altflel nu le spunea celor care tocmai se întrebau ce-l califică pentru respectivul portofoliu: „Nu trebuie să fii deţinătorul a cel puţin două premii Nobel ca să ocupi scaunul de ministru al Culturii“.
Cred că putea să mai stea cu replica în gât. S-o rostească măcar din biroul ministerial, imediat după ce depunea jurământul. Nu de alta, dar predecesorul a fost nevoit să-şi depună demisia tocmai fiindcă gura i-a bătut… posteriorul, ca să mă exprim elegant. Ce bine e să taci în anumite momente. Dar cine mai invaţă din istorie?
Iar în ce priveşte chestiunea legată de cele două premii Nobel, pe care Ştirbu a dorit-o butadă, m-am întrebat, de-a dreptul ironic, recunosc: Să mai fi apărut pe firmament încă un Bulă al liberalismului românesc? Drept să spun, nu eram sigur.
Însă după ce Gigel-Sorinel Ştirbu a mai spus şi: „Sunt extraordinar de mândru de numele meu şi mulţumesc părinţilor de numele care mi l-au dat“, mi-am zis: Da, a mai apărut.