search
top

Un obraz precum al lui Horia Brenciu nu poate fi subţiat nici prin chirurgie plastică

Văd, în Bucureşti, afişe care anunţă că Horia Brenciu va susţine, la sfârşitul acestei luni, un concert la Sala Palatului – My Way. Da, este titlul celebrei melodii a lui Frank Sinatra, după albumul cu acelaşi nume, lansat în 1969.

Pretextul respectivului concert ar fi un omagiu la 100 de ani de la naşterea lui Sinatra. Numai că – atenţie! – Brenciu a mai susţinut un spectacol cu acest nume, My Way, şi în 2012 (memoria internetului, deh!). De unde pricep că, şi în urmă cu trei ani, cântăreţul nostru fără pic de voce celebra 97 de ani de la naşterea lui Sinatra. Iar, peste alţi trei ani, în 2018, probabil că o va face din nou. Bănuiesc că atunci va însăila primul scâncet a lui Frank Sinatra cu centenarul Marii Uniri de la Alba Iulia.

Nu ştiu şi nici nu mă interesează acum dacă Brenciu are dreptul să folosească acest titlu – My Way – care, cu siguranţă, nu-i aparţine, dar vinde bine. Constat însă că, de ce trec anii, lipsa totală de talent îi sporeşte considerabil şi aroganţa.
Cu siguranţă, Brenciu este şi regele impertinenţilor din lumea muzicii româneşti, acolo unde se spune că unora li s-a dat după talent, altora după nevoi, iar lui Brenciu, iată, după tupeu.
De fapt, adevărul e că şi-a luat singur, haiduceşte, pentru că i s-a permis, înjosind valoarea.

Scrie un comentariu

top