search
top

Despre generozitatea în amor

Ieri am avut o lungă discuţie cu un bun prieten, despre care am scris pe această pagină sub titlul: “Fericirea de-a cumpăra de la LIDL”. Omul ăsta e un personaj parcă desprins dintr-un roman captivant şi sper ca, într-o bună zi, să-mi ofere un interviu fluviu.
Iniţial, ne-am întâlnit că să vorbim despre ţara lui “Poate dă Dumnezeu şi plouă” fiindcă, de când a început canicula, tot dezbătusem chestiunea la telefon. Însă, încet-încet, discuţia a ajuns la un alt subiect: generozitatea.

Aşa că, la un moment dat, am profitat de ocazie, mai ales că ştiam despre câteva femei, dintre care una celebră, pe care le-a iubit cu ardoare, să-l întreb cât de generos a fost cu marile sale cuceriri.
După ce m-a plimbat pe trei continente, mi-a spus: “Acum, la şaizeci şi… de ani, constat că, de fapt, am fost generos cu iubitele mele doar atunci când n-am avut îndrăzneala să refuz”.

Cum răspunsul mi s-a părut ermetic, am încercat să duc discuţia spre o temă adiacentă: generozitatea cuceritorului. Însă el n-a marşat. Ba chiar a spus că nu-i consideră mărinimoşi pe risipitorii care face daruri, chiar dacă a făcut parte din această categorie.
Nu m-am lăsat, rugându-l să-mi ofere totuşi un exemplu, aproape tangibil, referitor la generozitatea pe care i-a arătat-o unei iubite, cum ar fi, de pildă, femeia cărei îi cumpăra bijuterii din Place Vendôme.

După ce a vorbit vreo două minute despre cu totul altceva, a spus: “Dar să revin: Cel mai generos cadou pe care îl poţi face unei femei iubite este să-i recunoşti cu sinceritate calităţile. Mi-a trebuit aproape o viaţă de om ca să pricep un lucru atât de simplu”.

(26 iulie 2015)

Scrie un comentariu

top