Comisarul Remus Şpan, tentacul fosilizat al lui Cătălin Voicu
Povestea începe în 2004, când, pe ultima sută de metri, prin decretul din 15 decembrie, preşedintele Ion Iliescu a graţiat, odată cu Miron Cozma încă 65 de condamnaţi definitiv, fie încarceraţi deja în reţeaua penitenciară, fie urmând să fie arestaţi. Numele de pe documentul de graţiere sunt aranjate de vârfurile reţelei Voicu, respectiv Ilie Botoş, procurorul general al României, Dumitru (Mitică) Iliescu, consilier de stat al lui Ion Iliescu, fost director SPP, plus Cătălin Voicu, consilier la Preşedinţia României, pe probleme de siguranţă naţională.
În organigramă, pentru Voicu s-a creat o funcţie unică, cea de detaşat al SPP în CSAT. Mitică Iliescu şi Cătălin Voicu controlau din aceste poziţii puterea juridică, grupările de oameni de afaceri la limita legii sau cu potenţial criminogen şi clasa politică. Pentru persoanele graţiate nici n-a mai fost nevoie de avizul Ministerului Justiţiei. S-au dat telefoane, ca de obicei, s-au semnat nişte documente, iar cei 46 de lotri au fost prezentaţi lui Ion Iliescu drept persoane model, cu un comportament ireproşabil.
Printre cei 46 de stâlpi ai cinstei şi echităţii româneşti figura şi numele maramureşeanului Ioan Negrea, condamnat la un an de puşcărie pentru infracţiunea de uz de fals, prin folosirea în faţa autorităţii vamale a unor documente măsluite. Potrivit unor surse din SIPI şi din SIPA Satu Mare, în primavara anului 2005, Ioan Negrea a declarat că i-a dat un autoturism Audi A6 şi valută comisarului Remus Şpan de la DGIPI, direcţia de informaţii a Internelor, pentru a-i rezolva graţierea personală la Preşedinţia României. Negrea a afirmat că banii i-au fost solicitaţi de Şpan, cu menţiunea că trebuie să-i dea procurorului general Ilie Botoş. Pentru a beneficia de clemenţa prezidenţială, Negrea s-a prezentat pentru încarcerare cu câteva zile înaintea emiterii decretului prezidenţial de graţiere personală, respectiv, pe 16 decembrie 2004. La recomandarea lui Şpan, Negrea s-a înfiinţat la arestul IJP Satu Mare, nu la cel din judeţul de domiciliu, unde ar fi intrat în raza de activitate a şefului DGIPI Maramureş, Vasile Mureşan, cu care Şpan era la cuţite. Negrea a fost graţiat fără avizul Justiţiei. Numai că, decretul său de graţiere a fost revocat. În aceste împrejurări, Negrea l-a dat în gât pe comisarul Şpan şi a dezvăluit combinaţia sa cu acesta. Dezvăluirile sale au fost raportate comisarului Ioan Hotea, şeful Serviciului Cercetări Penale Satu Mare, ce avea în subordine arestul IJP. La rugămintea lui Şpan, cu care era prieten, Hotea nu a sesizat instituţiile competente, fiind promovat ulterior, şef al Serviciului Teritorial Oradea al Direcţiei Anticorupţie din MAI. În acea perioadă, Şpan s-a lăudat că are toata Transilvania sub controlul său personal şi că este omul de casă al lui Dumitru Iliescu şi al lui Cătălin Voicu de la Preşedinţia României. În prezent, Şpan este colegul nostru de presă la publicaţia “Frontiera”, a Poliţiei de Frontieră.
Dificultăţi medicale pe treptele Senatului
Pe Cătălin Voicu l-au lăsat picioarele, pardon, tentaculele, pe treptele Senatului, în timp ce se întorcea de la Urgenţă. N-a reuşit să asiste la votarea propriei sale arestări, însă a avut viziunea apocaliptică a arestului, într-o convorbire recentă cu omul de afaceri Marius Locic, interceptată de servicii şi dată publicităţii: “Nu vă puteţi închipui ce e acolo. Arestul din Capitală, de la minus 2, ăla care e pe tubulatură – Evul Mediu. Uşi negre de fier, zăbrele şi lacăte, nu au aerisire, ţigani, bandiţi, te f… ăia în c…, te omoară. Iar noaptea, din furculiţa care o au, o ia şi o ascute şi-o bagă în gât. Pe arest preventiv sunt tot felul de borfaşi, tot felul de bandiţi”. Viziunea senatorului “Reţea” despre arestul Capitalei este cât se poate de corectă.
Soluţie “inteligentă” împotriva microfoanelor
Într-o emisiune la tv dedicată cazului Voicu şi faptului că mare parte din înregistrările ambientale au fost făcute la restaurantul “Select”, deputatul PC Bogdan Ciucă a avut o propunere nemaiauzită. Dacă tot se ştie că la “Select” sunt microfoane, de ce mai merge lumea acolo?, s-a întrebat retoric deputatul. A sugerat apoi, că localurile astea de pe vremea lui Ceauşescu sunt periculoase, plus că au o reputaţie proastă. Să se ducă în altă parte, le-a recomandat Ciucă, dacă au de discutat chestii delicate.
Ciucă nu a pus nicio clipă problema în termeni juridici sau penali, ci numai din perspectiva infractorilor, a înţelegerii mentalităţilor şi nevoilor acestora, pentru a-şi putea derula planurile criminale în linişte şi siguranţă. Partea şi mai urâtă a întâmplării, este că Bogdan Ciucă este doctor în ştiinţe juridice, cu studii postuniversitare în criminologie. În timpul liber, prestează meseria de lector universitar doctor la Facultatea de drept a Universităţii “Danubius” din Galaţi, întregind imaginea jalnică a sistemului educaţiei naţionale, complet delabrat moral.
