Aiurările lui Cristoiu sau de la celebra scenă a balconului din decembrie 1989 până la temenele pentru Georgescu

Încercând să ţină mereu pasul cu vârsta, Ion Cristoiu, care se tot autointitulează istoric al clipei, spunea recent într-un podcast că un moment video care va rămâne în istorie este cel care îl surprinde pe Ion Iliescu la balcon, în 21 decembrie 1989…

Probabil că respectivul moment va rămâne în istoria delirului sclipitor al lui Cristoiu, şi omul nu e la prima halucinaţie. Cert e un fapt: la 21 decembrie 1989 în balconul Comitetului Central al PCR nu se afla Iliescu, cum afirma Cristoiu, ci Nicolae Ceauşescu. Cel din urmă a vorbit atunci din respectivul balcon mulţimii din Piaţa Palatului. Povestea e arhicunoscută, nu insist.

N-a trecut însă mult timp de la confuzia între ce n-a fost şi nici nu putea să fie şi acelaşi Cristoiu a mai dat o dumă. Azi, tot într-un podcast, l-a numit pe Călin Georgescu: omul anului.

Fireşte, acum nu mai e vorba despre o zăpăcire legată de scena balconului din urmă cu 35 de ani, ci despre o răsucire. Una pricinuită probabil de extazul vreunei emoţii de-a dreptul patologice de vreme ce însuşi Titanul din Găgeşti afirma că nu votează cu Georgescu în turul doi, pentru că e nebun.

Cristoiu îşi traduce spici-urile din română în romînă ca să n-avem dubii ca e chiar un istoric al clipei

Oare ce l-a făcut pe Cristoiu să-l reevalueze pe candidatul pro-rus Georgescu? Să fi fost istoricul clipei trezit brusc în conştiinţă de aiurările mistice ale celui care s-a văzut cu niscai extratereştri? Sau poate că-i vorba doar de un îndemn tovărăşesc venit de la Moscova? Până ce ne dumirim, remarc doar atât: în continuare podcasturile lui Cristoiu ţin morţiş să ne arate că inteligenţa e o prostie.

Citeşte şi:

2 comentarii la „Aiurările lui Cristoiu sau de la celebra scenă a balconului din decembrie 1989 până la temenele pentru Georgescu”

  1. L-aș cita, în sensul acesta, pe Topârceanu:

    ”…Falnic, dârz, cu vlagă,
    Trage și bunicul
    Câte una bleagă…

    Dar, ce vreți? La unii
    S-a uzat mașina
    Și-și târăsc agale,
    Pasul și Bășina…”

    ”De privești tot astfel
    Prin această prismă,
    Vezi pe câte unul
    Care bese-n cismă”

    ”Alte specimene,
    Mai mult din prostie,
    Vrând să-ncurce lumea,
    Băs din dușmănie.”

    Asta e și cu moș Cristoiu…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.