
E de notorietate – toţi spunem inepţii, că aşa-i firea omenească. Numai că atunci când deştepţii (adică, reperele) spun prostii cu ghiotura, se cam întunecă cerul. Unul dintre cei pe care-i catalogăm deştepţi este şi Ioan-Aurel Pop, ditamai preşedintele Academiei Române, care tocmai a scris pe Facebook: …Unitatea românilor s-a făcut prin poporul condus de „preoți cu crucea-n frunte”, ca și Revoluția din decembrie 1989, când valurile de români veneau spre centrele orașelor cu prapori în frunte…
Ioan-Aurel Pop este istoric, ştim deja că opera sa este axată pe cercetarea istoriei medievale a românilor și a Europei Centrale și de Sud-Est, dar n-ar strica să fie ceva mai atent la modul în care interpretează evenimentele istoriei noastre recente. Îi pot înţelege militantismul, mai puţin confuzia.
La Revoluţie, valurile de români n-au ieşit în stradă cu vreun steag religios în frunte ca să dărâme regimul comunist, aşa cum spune actualul președinte al Academiei Române. Întâmplător, mă aflam pe acolo. Mai mult, la 18 decembrie 1989, chiar au murit oameni pe treptele Catedralei din Timişoara, împuşcaţi, şi nici până azi nu s-a aflat din ordinul cui au fost închise uşile lăcaşului. Pentru că, dacă erau deschise, unii dintre cei ucişi atunci poate că aveau o şansă. Şi am dat doar un singur exemplu.
Adevărat, cu steagurile bisericeşti în frunte s-a ieşit în stradă, dar nu chiar în miezul la revoluţiei, ci mai târziu. Ceva mai târziu, fie şi pentru că patriarhul Teoctist, cel care conducea în 1989 BOR, i-a cam fost loial lui Ceauşescu până când cel din urmă a ajuns cu spatele la zidul unei cazărmi din Târgovişte.
Toata presa a publicat recent dosarul de cadre al lui Ioan Aurel Pop, utecist din 1969 si membru al PCR din 1976. Toti comunistii au denaturat istoria si inainte de 1989, si dupa. Vazand prapuri, Pop Aurel a trecut direct si fara sovaiala de la marxism la misticism. Comunistii de ieri, evlaviosii de azi. Stupid, dar . S-a capatuit postdecembrist.
, scrie in dosarul comunist de cadre al președintelui Academiei Române.
La Timişoara, în 21-22 decembrie 1989, se scanda în Piaţa Operei: Există Dumnezeu! Există Dumnezeu!
Şi se cântau colinde.