Umanismul pragmatic al varanului Dan Voiculescu sau cum împodobeşte preşedintele Academiei ridicolul

După ce Dan Voiculescu și-a publicat Tratatul Umanismului Pragmatic la Editura Academiei Române, lansând apoi volumul la Biblioteca Academiei, Ioan-Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, s-a apucat să explice paradoxul legat de maculatura pe care Varanul ţine morţiş s-o lase posterităţii.

Pe scurt, Editura Academiei Române, pe care ar trebui s-o socotim prestigioasă, a publicat o altă opera nemuritoare a lui Dan Voiculescu, intitulată bombastic: Tratatul Umanismului Pragmatic. Am spus o altă operă nemuritoare pentru că, de pildă, Varanul a reuşit performanţa unică să mai publice alte opt cărţi în trei ani de puşcărie, în pofida faptului că n-o să aflăm niciodată cum a dus la îndeplinire această misiune imposibilă. Nu de alta, dar un calcul sumar relevă faptul că, în puşcărie, Voiculescu a scris, fără oprire, ziua şi noaptea.

După cum se vede, omul din spatele mizeriilor de la Antena3 a ţinut musai să-şi lege numele şi de Academia Română. În consecinţă, preşedintele acestui for încearcă să justifice povestea cu umanismul pragmatic, numai că declaraţia lui a fost una de-a dreptul halucinantă.

Ioan-Aurel Pop, conform Newsweek România: …Personal nu cred că autorul Dan Voiculescu ar fi trebuit să publice în EAR și nu mi-am dat niciodată acordul pentru un asemenea act. În contextul curentului cultural umanist, nu am auzit de «umanism pragmatic», iar în alt context nu mă interesează și nu cred că se poate folosi…

Din spusele lui Pop pentru publicaţia menţionată mai reiese că, deşi el nu şi-ar fi dat acordul, unul dintre cei care au girat apariţia tratatului ar fi Mugur Isărescu, iar instituția pe care o prezidează Pop nu a cheltuit niciun ban cu tipărirea cărții lui Dan Voiculescu. Asta pentru că Varanul, condamnat la 10 ani pentru corupţie, din care a făcut doar trei, a plătit tirajul şi, totodată, precum la stabiliment, şi onorabilitatea Academiei Române, despre care gurile rele spun că-i de mult timp pierdută.

Paradoxul pe care a vrut să-l explice Ioan-Aurel Pop în legătură cu umanism pragmatic al lui Dan Voiculescu arată doar surâsul iraţionalului şi mirarea incompetenţei. În rest, dacă tot veni vorba despre pragmatism, la pragmatismul Varanului mă refer, statul român n-a recuperat încă grosul prejudiciului din dosarul ICA şi nici nu cred că-l va recupera vreodată.

Acest episod aminteşte de un altul, la fel de penibil. Cu ceva vreme în urmă, Nicolae Manolescu, eternul preşedinte al uniunii scriitorilor, a prezentat cu surle şi trâmbiţe o insignifiantă carte de poezii a Gabrielei Firea. Întrebat ulterior de ziarişti ce l-a determinat să ridice în slăvi inexistentul talent al respectivei poetese, Manolescu a răspuns senin: Într-adevăr, i-am prezentat o carte pe la Muzeul Literaturii, dar nu-mi mai aduc aminte, am uitat tot…

În rest, vorba lui Dan Voiculescu: Cine se va dovedi că a avut un angajament cu Securitatea, va fi dat afară, în frunte cu mine.