Toată tărășenia cu desemnarea premierilor i-a făcut pe mulți să regreteze. Da, să regreteze alegerea lui Nicușor Dan în funcția de președinte. Nu cred însă că e loc de păreri de rău. Și nici momentul. Cu alternative precum Simion, Dungaciu, Peia, ca să nu spun chiar Țăcănilă (cel care ne recomanda înțelepciunea rusescă) regretele sunt un exces pe care în acest moment nu prea ni-l putem permite. De ce? Din cauza stării de fapt. Va să zică a războiului din Ucraina, a crizei petrolului, a războiului hibrid pe care Rusia îl poartă împotriva UE, implicit a noastră, a expansiunii extremismului, a tensiunilor dintre SUA și Uniunea Europeană, a părerologilor noști care mestecă zilnic narative putiniste, ca și a altor zeci de motive foarte cunoscute.
Democrația este un sistem politic prost. Da, prost și uneori chiar caraghios. La noi, avem drept ultim exemplu desemnarea lui Tomac și Veștea pentru funcția de premier. Însă e cel mai bun sistem politic dintre cele pe care omenirea le-a inventat până acum, spunea cineva cu o minte cu mult mai sprintenă decât a mea. Altceva decât imperfecta democrație înseamnă pușcării și hectare de gropi în cimitire. Ce propun zilnic patriotarzii ori patriotardele din siajul actualei puteri de la Kremlin – nimic altceva decât sinucidere curată.
În rest, parafrazându-l pe eternul și fascinantul nenea Iancu spun: pacientul, adicătelea țărișoara noastră, rostește (foarte impacientat): Doctore, mor!, iar doctorul (foarte liniştit) zice: Mofturi!
Citește și: