search
top

„Ora de foc” sau poate că tot răul spre bine

Scoaterea „Orei de foc”, realizată de către Adrian Ursu şi Oana Stancu, din grila Realitatea TV va declanşa, cred eu, acum ori mai târziu, şi o discuţie foarte serioasă despre „ziaristul activist” din televiziunii. Din toate televiziunile, începând cu TVR.

Mult prea multe emisiuni  sunt confuze pentru că realizatorii amestecă vorbele cu o nonşalanţă demnă de o cauză mai bună. Nu mai ştii unde te afli. Informarea se bate cap în cap cu pamfletul, dar, dintr-o dată, apare şi-o dezvăluire fără dovezi. Iar, de regulă, două păreri şi un comentariu sunt egale cu o anchetă. Şi invitaţii, permanenţi ori nu, sunt de mai multe categorii: specialiştii de tot felul, cei agreaţi şi cei puşi la colţ. Tu, ca spectator, cui sa-i ţii parte? Nu contează, fiindcă peste toţi  vorbesc moderatorii. Fără oprire. Uneori precum nişte veritabili inchizitori. Vor să ne convingă pe toţi că judecăţile lor exprimă adevărul suprem.

Partea proastă e că dacă – zi de zi – critici doar de dragul de-a te auzi, cu dovezi şi argumente  subţiri care, uneori, „lipsesc cu desăvârşire”, nu poţi emana decât un nemărginit infantilism.

4 Responses to “„Ora de foc” sau poate că tot răul spre bine”

  1. nimci nu se cistiga, spune:

    nimic nu se pierde, totul se transforma dintr-o forma in alta

  2. Olteanu spune:

    Trăiască inchiziţia şi inchizitorii! Vor fi ce-au fost şi mai mult decât atât.

  3. Adevarat, spune:

    moderatorii vor sa se auda doar pe ei. Chiar au impresia ca sunt cei care schimba lucrurile, cita naivitate!

  4. Nea spune:

    Am încetat de mult să mă mai bucur când un ziarist e dat afară (de când am răsuflat că am scăpat de Tatulici şi apoi a apărut prin alte haznale).
    Mâncătorii de căcat nu mor de foame.

Scrie un comentariu

top