Atunci când nu-l critică pe Zelenski pentru că-şi apără ţara, Robert Turcescu mai prizează câte o doză de ridicol.
Câinele moare de drum lung, iar colonelul Robert Turcescu de grija intelectualilor. Însă doar a celor publici, aşa cum îi numeşte el. Pe scurt, fostul nostru ofiţer acoperit sau deplin conspirat, cum doriţi să-i spuneţi, este indignat pentru că intelectualii publici ne-ar fi abandonat la cheremul unora a căror hrană spirituală vine prin discuțiile cazone din jurul marmitei și al meselor de la popotă. Traducând din română în română, Turcescu îi atacă frontal pe foştii săi colegi cu epoleţi, catalogându-i drept autori de grozăvii şi analfabeţi. Ca să vezi metamorfoză moralistă la acoperitul nostru, sub deviza: Uitarea e prima însuşire a omului.
În rest, ţinând cont de CV-ul domnului colonel, ca şi de faptul că trecutul nu se prea prescrie, mă tot întreb dacă ridicolul e o etapă în drumul spre penibil sau viceversa.
Citeşte şi:
Un comentariu la „Ipocrizie de periferie: Robert Turcescu îi atacă pe foştii săi colegi cu epoleţi”
Comentariile sunt închise.