Cazul Elena Lasconi sau diletantismul în politică poate lua forme concise, memorabile, aforistice chiar

Încă de când am aflat toată tărăşenia, am încadrat cazul Elena Lasconi la categoria: Dacă tăcea, filozof rămânea.

Cătălin Drulă, președintele USR, susţine că îi retrage sprijinul politic pentru alegerile europarlamentare Elenei Lasconi. Motivul: primăriţa din Câmpulung a declarat într-o emisiune tv că a votat Da la referendumul pentru familie, motivând că ea crede în familia compusă dintr-un bărbat și o femeie. Întrebată, în respectiva emisiune, cum va primi criticile votanţilor USR după această declaraţie, Lasconi nu s-a arătat deloc îngrijorată, ba chiar a spus senin: E treaba lor.

În primul rând, declaraţia Elenei Lasconi arată diletantism politic. Am zis diletantism ca să mă exprim elegant. Apoi, cred că sancţiunea pe care i-a aplicat-o USR e mult prea blândă. Referendumul pentru redefinirea familiei din 2018, care avea drept pretext stipularea în Constituţie a faptului că o căsătorie nu se poate încheia decât între un bărbat şi o femeie, nu era, de fapt, nici despre familia tradiţionlă, nici despre minoritatea LGBT, de vreme ce la noi nu se pot încheia mariaje între persoane de acelaşi sex ori parteneriate civile. Pe scurt, referendumul pentru familie urmărea, în primul rând, îndepărtarea noastră de valorile Uniunii Europene. Cum era de așteptat, înainte de votul din 2018 s-a simţit puternic şi răsuflarea Moscovei, pentru care fisurarea blocului european constituie un deziderat. De altfel, de pomină a rămas şi momentul în care, după eşecul inutilului referendum pentru familie, propaganda rusă din România, prin vocea oficinei Sputnik, s-a răţoit pur şi simplu la poporul român pentru că n-a ieşit la vot ca să valideze plebiscitul.

Dacă Elena Lasconi nu ştie toate astea la cinci ani de la referendum, afirmând cu mândrie că a votat Da, şi nici că USR, partidul care o susţine, a fost singura formaţiune politică din Parlament care, în 2018, s-a opus desfăşurării referendumului pentru familie şi apoi l-a boicotat, să ia o pauză într-ale politichiei. Una lungă însă, ca să-şi ordoneze alfabetic neştiinţa. Asta în cazul în care nu se înscrie în AUR, fireşte.

Citeşte şi:

Un comentariu la „Cazul Elena Lasconi sau diletantismul în politică poate lua forme concise, memorabile, aforistice chiar”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.