Ultima emisiune în care Robert Turcescu l-a avut invitat pe Călin Georgescu a fost un exercițiu magistral de pupincurism cum rar mi-a fost dat să văd.
Să spună Georgescu, senin, că forțe din Europa de Vest vor să-l elimine, iar Turcescu, un ditamai colonelul acoperit, să nu ceară măcar o palidă explicație legată de afirmația interlocutorului, că de dovezi nu poate fi vorba. Mai ales că povestea cu oculta și eliminarea fizică era fâsâită. În trecut, așa cum se știe, a mai fost debitată prostește de Dragnea, de Șoșoacă, de Simion, ca să dau doar trei exemple. Acum, și de Georgescu… la Turcescu. Ca și predecesorii, candidatul manciurian a căzut la rândul său în ridicol, însăilând în grabă o sfântă victimizare. Variațiune pe temă dată. Dar nu ăsta e subiectul, aiurelile lui Dilimache sunt cunoscute, ci Turcescu. Da, Turcescu, cel care, crezând că fentează ridicolul, a căzut iar în penibil după ultimul interviu promoțional cu Georgescu, în care cel din urmă a rostit drept certitudine – Turu’ doi, înapoi!, s-a comparat cu Iisus Cristos și a promis că îi va încolona pe români în fiecare zi (da, ați înțeles bine – în fiecare zi) – la un referendum, așa că nu pot să spun din nou doar: Alo, Salvarea!
În rest, îl aud pe Turcescu, ca și pe alți promotori de seamă ai candidatului manciurian, precum Ion Cristoiu, ori Marius Tucă, că aprope zilnic condamnă pupincurismul altora, dar, din câte se vede, cu al său se înțeleg bine. Chiar de minune, aș putea spune.
Citește și:

Un comentariu la „Georgescu la Turcescu sau pupincurismul pe înțelesul tuturor”
Comentariile sunt închise.