Ultimul interviu pe care Ion Cristoiu i l-a luat lui Călin Georgescu a fost tot un amplu exercițiu de pupincurism, iar dialogul dintre cei doi, anunțat de Realitatea drept un interviu exploziv, a avut, de fapt, doar fulminația unui pârț. Unul promoțional, adevărat.
Pe scurt, Georgescu le-a servit supușilor, ca și lui Cristoiu, același cod al vibrațiilor cu miros de rudotel, pe care-l știm deja, iar cel din urmă a dat senzația că abia așteaptă să se termine întâlnirea. Iar asta nu pentru că pupincurismul încalcă normele ecologice, ci pentru că Georgescu vindea atât de multă transă colectivă cu livrare ulterioară încât Cristoiu părea de-a dreptul buimăcit. Cred că ați înțeles, cu livrare ulterioară de la Moscova. Mai bănuiesc că ziaristul nostru atomic s-a temut să-i adreseze lui Georgescu măcar o singură întrebare oarecum incomodă ca să nu comită un sacrilegiu. Pentru că dacă-l comitea, nu mai avea sentimentul datoriei împlinite.
În rest, acustica unui studio tv nu preface niciuna dintre imbecilitățile solemne proferate de Georgescu în profeții, oricât s-ar screme candidatul manciurian.
Dacă nu mă credeți și chiar vreți să vă autoflagelați mistic timp de o oră, găsiți interviul cu ultimele versete ridicole ale lui Georgescu pe YouTube.
Citește și: