Ultima sminteală a liberalilor: desemnarea lui Marian Munteanu drept candidat la Primăria Bucureştiului. Asta-mi arată, încă o dată, faptul că raţiunea PNL este soră cu ţicneala cruntă. Altfel, partidul nu sfida fără motiv inteligenţa alegătorilor. Spun sfidare pentru că filologul şi etnologul Munteanu are legătură cu managementul unui oraş, indiferent care este acesta, precum baba cu mitraliera.
Nu mai simpatizez cu liberalii de pe vremea în care Tăriceanu a ajuns să-i conducă, iar cu PSD n-am simpatizat niciodată. Mă îngrijorează însă disoluţia partidelor mari, cu toate păcatele lor. De-acum se poate întâmpla orice. Nimic nu mă mai miră. Nici chiar dacă imnul de campanie al candidatului PNL la primărie va fi: „Sfântă tinereţe legionară” în ritm de rap.
Însă nu ataşamentul lui Marian Munteanu la vreo doctrină extremistă ori misticismul său mă îngrijorează profund, cât senzaţia că trăim într-un azil de nebuni conduşi de alţi nebuni. Partea cea mai proastă: nebunii care conduc sunt loviţi în moalele capului de o durere care nici măcar nu mai evoluează.