Venind azi spre București, am constatat că, după ce moțiunea de cenzură împotriva guvernului Bolojan a trecut, avem, brusc, o cu totul altă majoritate parlamentară: PSD-AUR-SOS-POT. Adică, legislativul e controlat acum de un partid care se declară social-democrat și de un altul pestriț, ce-și zice de dreapta, cu mult prea multe ieșiri extremiste, condus de George Simion, acuzat că e apropiat de serviciile secrete din Rusia. La noua majoritate a pus umărul și SOS-ul madamei Șoșoacă, formațiune politică de-a dreptul neo-legionară, ținând cont de zecile de declarații ale liderei maxima, căreia tocmai i s-a ridicat imunitatea europarlamentară la Bruxelles, prietenii știu de ce. În ce privește POT, după cum se știe, a intrat în Parlament drept partidul lui Călin Georgescu, sub comanda anomaliei politicii românești-Anamaria Gavrila. Și iată cum ne întoarcem cu mai bine de 30 de ani în urmă la Patrulaterul roșu, de tristă amintire, care controla Parlamentul în anii ’90, secolul trecut, la pupitrul căruia se afla, firește, PDSR (actualul PSD). Ce pot să vă spun însă: alianța politică botezată de presa vremii Patrulaterul roșu, o biată fată mare pe lângă majoritatea formată azi.
În rest, doar delir cu premeditare, așa că citez din tulburatul Călin Georgescu, dacă tot l-am pomenit mai sus: Ca să mergem înainte, trebuie mai întâi să stăm pe loc cu o viteză atât de mare încât timpul să devină irelevant. Și-ar mai fi ceva: cred că singurul lucru care ne-a mai rămas acum e să ne rugăm, fiecare cui crede de cuviință, iar asta o spune unul care nu prea merge la biserică.
Citește și: