search
top

Alina Mungiu-Pippidi, ultima analiză originală despre justiţie sau cum amestecăm academic vorbe ceţoase, vagi şi incerte

Fascinata şi eterna Alina Mungiu-Pippidi dă năvala cu încă o analiză originală legată de justiţie, pe care o vrea, fireşte, academică. Din  respectiva analiză se desprind mai multe idei, iar una dintre acestea ar fi legată de faptul că doamna chiar crede că se află în treabă.

Cazul Sorina versus GRECO, publicat de Alina Mungiu-Pippidi în romaniacurata.ro, pleacă de la povestea Sorinei şi a răspunderii magistraţilor, cu trecere pe la SIIJ, CSM şi corupţia din Italia, ca să aflăm ce o doare, de fapt, pe analista noastră. Ei bine, o doare că doar pesediştii (precum Dragnea – n.m.) sunt condamnaţi, iar ceilalţi, liberalii, scapă basma curată. Tot ea ne spune că GRECO, #rezist şi „pasionaţi de justiţie absolută” nu au capacitatea să observe detaliile. Ba, mai mult, respectivele detalii care, iată, ne-ar dicta chiar destinul, nu apar nici măcar în MCV.

Dar până să mă lămuresc eu pe de-a-ntregul ce-i cu detaliile alea ori de ce articolul are titlul Sorina versus GRECO, analista mă trimite taman spre formele fără fond. Brusc, sunt zăpăcit cu gândul la Titu Maiorescu şi alţi mari înaintaşi. Însă în cele din urmă mă dumiresc (adevărat, cu greu), precum orice lunpenmuritor care se încumetă să parcurgă un text marca Mungiu-Pippidi: doar ea, uraganul dreptăţii, ne spune ce şi cum cu justiţia asta. Pe fond, fireşte.

Formele fără fond i-au caracterizat întotdeauna pe români. E o chestie latină – cele mai corupte țări sunt dominate de cutura (cred că a vrut să spună cultura – n.m.) formală avocățească, Italia, Grecia, Mexic, etc, ce face ravagii și la GRECO, scrie îngrijorata Alina Mungiu-Pippidi în articolul menţionat mai sus, „punctând”: …Generația Facebook a adus însă ceva în plus acestei înclinații pentru formă: pasiunea și violența cu care forma e căutată (fiind mai ușor de priceput) în detrimentul fondului, care nu interesează pe nimeni. Și așa mobilizarea și violența cresc, iar problemele (lipsa de răspundere a magistraturii; corupția politică) stau pe loc, la fel de nerezolvate ca întotdeauna.

Vă rog să nu mă întrebaţi de ce crede ea că, amestecând vorbe ceţoase şi incerte cu termeni vagi, înţelege cineva ce-i cu răul, exonerarea, mobilizarea şi violenţă. Pot spune doar atât: senzaţie pe care am avut-o după citirea articolului a fost că semnatara se află într-un lung repaos al inteligenţei. Dar nu mă miră, suntem în perioada concediilor.

Scrie un comentariu

top