Să râd ori să mă înfurii atunci când confraţii din presa românească prezintă o ştire venită din străinătate precum o lege divină? Asta-i întrebarea.
Deunăzi, criticul britanic Andrew Clements, despre care ziariştii din România nu ştiu nimic, a scris în The Guardian că schimbarea unor artişti la ultimele reprezentaţii londoneze ale operei Tosca de Puccini cu Angela Gheorghiu, Jonas Kaufman ori Bryn Terfel a fost o catastrofă. În opinia criticului, chiar dacă s-a dorit revitalizarea spectacolului, Angela Gheorghiu, de pildă, a fost departe de a fi captivantă. Mai mult, tonalitatea ei ar fi fost „uscată”, iar jocul ei actoricesc „vizual ca un semafor”.
Articolul din ziarul britanic a fost reprodus cu religiozitate de presa românească. Nimeni nu s-a îndoit o clipă de cele scrise în The Guardian, chiar dacă argumentele erau doar nişte figuri de stil.
Angela Gheorghiu este o mare soprană. Una dintre cel mai importante în acest moment. Şi, ca orice cântăreaţă de operă, are şi zile mai proaste, dar înainte de a lua drept adevăr de netăgăduit ce scrie Andrew Clements, aş fi făcut o scurtă investigaţie şi m-aş fi întrebat, fireşte, ce dracu îl mână în luptă? Ei bine, tocmai faptul că Angela Gheorghiu a înlocuit la Royal Opera House din Londra o soprană aflată în graţiile criticului Clements.
Iar in spatele ei sta muzica