Atunci când aud Vocea Rusiei, mă apucă spaima. Precis ni se pregăteşte ceva

De câte ori Vocea Rusiei abordează o temă majoră legată de România, simt fiori reci pe şira spinării. Deunăzi, plecând de la interceptările convorbirilor telefonice ale lui Băsescu, Vocea susţinea – pe un ton apocaliptic – că în România nu mai există un stat funcţional şi nici instituţii funcţionale ale statului.

Şi, de acum încolo, arăta acelaşi post de radio, Băsescu nu se mai poate baza pe loialitatea necondiţionată a serviciilor secrete – parte integrantă a sistemului politic construit de el. Apoi intră STS în colimator, serviciul care trebuia să protejeze convorbirile preşedintelui, chiar dacă, sunt sigur, Vocea ştia deja că respectivele convorbiri s-au purtat pe o linie nesecurizată. Concluzia, aşadar: riscul major pentru Traian Băsescu constă în faptul că precedentul, adică tărăşenia cu stenogramele interceptărilor, va stimula „pionii” din subordine să întoarcă armele, fiindcă s-a demonstrat deja că un asemenea comportament poate rămâne nedetectat.
Încheierea, apoteotică, relevă, fireşte, grija proletară a Vocii pentru pâinea pe care românii n-o mai au pe masă din cauza biletului, din ce în ce mai scump, pe care-l plătesc pentru circul politic. Amintesc însă, subiectul nu este pertinenţa respectivei analize, nici măcar şopârlele legate de serviciile secrete româneşti ori cum sunt intărâtaţi Ponta şi Băsescu ci, după cum spuneam mai sus, teama care mă apucă atunci când respectivul post de radio vorbeşte despre România.

Vocea Rusiei este doar partea văzută a aisbergului.Tare aş dori să ştiu ce se petrece în spatele uşilor închise de la Kremlin dar, cu siguranţă, o să simt în curând. Cert e că singura modalitate de a scăpa de spaimă este să fac tot felul de scenarii. Precis ni se pregăteşte ceva, cum ar fi alt referendum pentru demiterea lui Băsescu, o copită trasă Curţii Constituţionale, noi declaraţii belicoase ale politicienilor de pe malurile Dâmboviţei la adresa Occidentului, aşa cum nici Ceauşescu n-a rostit în clipele sale de înălţătoare paranoia.

Nu exclud însă nici o şi mai mare ruptură faţă de UE, identificarea Departamentului de Stat de la Washington drept duşmanul poporului român sau spontană revoltă a maselor largi, populare.