Toată opera buffa e un fleac pe lângă podcastul: Ce a urmărit Pentagonul prin așa-zisa scurgere de informații?, marca Ion Cristoiu, condimentat cu exces de zel și un jurământ contondent în loc de argument.
În timp ce toată presa de pretutindeni se întreba cum a fost posibil să ajungă pe rețelele sociale documente ale Pentagonului care dezvăluie, printre altele, cât de adânc ar fi fost penetrate serviciile de securitate și de informații ale Rusiei, Cristoiu avea răspunsul corect. Scurgerea documentelor secrete din care reiese că aproape toate serviciile secrete rusești ar fi fost penetrate de americani, într-un fel sau altul, este, în opinia Titanului din Găgești, doar o făcătură. Tot el susține că scopul operațiunii americane de intoxicare e să-i paralizeze pe rusi, să le facă pulbere serviciile secrete, iar dacă nu sunt vigilenți, atenționa el, vor intra în trepidații. Cum jurnalistul nostru atomic n-a putut aduce vreun argument legat de respectiva teorie a conspirației, s-a jurat că așa stau lucrurile, ceea ce-i o premieră în presa noastră. Adică, iată, atunci când nu poți susține ceea ce afirmi, clamezi, precum Cristoiu: Mă jur!
Cred că nu trebuie să vă mai spun, scenariul lui Cristoiu legat de scurgerea de documente e identic și la fel cu al propagandei ruse, dar și cu al oficialilor de la Moscova, care, la rândul lor, denunță o intoxicare a serviciilor secrete occidentale pentru a-l induce în eroare pe Putin.
Pe ruși îi înțeleg. Nu pot recunoaște în plin război o eventuală penetrare de către americani a celor mai ascunse cotloane. Jurământul lui Cristoiu pe post de raționament cu greutate, nu. Îl acoperă doar de ridicol. Jurământul, fie el și contondent, nu înlocuiește argumentul unuia care se vrea jurnalist. Poate doar absența logicii.
În ce privește Pentagon Leaks, Jack Teixeira, din cadrul Gărzii Naționale Aeriene, suspectul pentru scurgerea de informații, a fost pus deja sub acuzare de un tribunal din Boston pentru sustragerea și păstrarea neautorizată a unor documente clasificate. Așa că recentul scenariu lansat de Ion Cristoiu, identic cu al Moscovei, e, din nou, vacs albina. Fără inspirație dar mustind de conspirație.
Citește și:
Un comentariu la „Atunci când podcasturile lui Ion Cristoiu n-au inspirație, mustesc de conspirație sau jurământul contondent în loc de argument”