Astăzi este ziua îndelung violatelor noastre Constituţii. Atât au fost de abuzate încât, într-un secol şi jumătate, s-au schimbat de şapte ori. Iar, după alegerile de mâine, ne pregătim pentru a opta modificare a legii fundamentale.
În ce priveşte violul despre care vorbeam, de-a lungul timpului, l-am mitizat, ba chiar l-am dramatizat la rigoare, însă, paradoxal, mereu l-am trecut cu vederea – chiar şi atunci când s-a petrecut în piaţa care-i poartă numele.
Până acum, am avut două legi fundamentale clădite, hai să spunem, pe principii democratice – cea din 1923 şi din 2003.
După votul de mâine, mă aştept, din nou, la un hibrid de tip sovito-european, care să consfinţească guvernarea domnilor Antonescu şi Ponta sub sloganul: „Nu ne deranjează ce pălăvrăgesc şi cârcotesc aleşii neamului, ca şi miniştri, atâta vreme cât fac tot ce le spunem noi“.
Însă nu-i nimic nou sub soare, suntem obişnuiţi deja cu schimbarea orbitei, fiindcă am mai avut deja trei Constituţiuni asemănătoare în doar 41 de ani. Adică (aţi ghicit), între 1948 şi 1989.
Interesant, dar cat de adevarat oare?
asteptam sfarsitul cadererii libere ca sa vedem daca impactul ne va schilodii ori zdrobi.