Umbra lui Stalin în televiziunea lui Claudiu Elwis Săftoiu

Televiziunea naţională trebuie să pună pe liber peste 800 de oameni. Ca să nu se aleagă cu procese legate de concedieri abuzive, sub conducerea luminatului Claudiu Elwis Săftoiu, TVR a scos din mânecă o procedură de evaluare mult contestată de angajaţi. Cine sunt însă cei care decid, până la urmă, soarta ziariştilor din televiziunea naţională?

Ei bine, n-o vă vine să credeţi. Într-o instituţie care tot susţine că a rupt-o cu trecutul, bântuie încă stafia lui Stalin. Nici o exagerare. În epoca Elwis Săftoiu, internaţionalistul proletar Milan Petrovici a fost cooptat, pe bani buni, într-o comisie care evaluează reporterii, redactorii şi producătorii tv. Şi de notele sale depind cei care rămân în televiziunea publică.

În 1948, atunci când Josip Broz Tito, conducătorul Iugoslaviei, a rupt-o defintiv cu I. V. Stalin, Petrovici, un tânăr comunist de 22 de ani, a hotărât să fugă în URSS – mai ales că făcuse deja ceva instrucţie la Moscova. Aşa că a, prin România, a vrut să ajungă la Moscova. Capturat de români, sârbul s-a dovedit folositor propagandei de la Bucureşti. Din acest motiv, n-a fost trimis la puşcărie pentru dezertare, ci la un curs rapid de gazetărie comunistă coordonat de tovarăşul Silviu Brucan – unul dintre şefii de atunci ai oficiosului „Scânteia”. Apoi, după un an şi jumătate, Milan, deja cetăţean român, a fost înscăunat redactor şef adjunct la „Iugoslavia Liberă“, post de radio care înfiera cu mânie proletară politica antisovietică a lui Tito – „Coada de topor a imperialiştilor“, cum îl numea propaganda de la Moscova (ca şi cea din ţările satelit URSS-ului) pe liderul iugoslav. Fireşte, după moartea lui Stalin, atunci când relaţiile dintre Kremlin şi Belgrad s-au destins, postul de radio care emitea în secret din Bucureşti a fost închis, tot în secret. Regimul Gheorgiu-Dej nici usturoi nu mâncase, nici gura nu-i mirosea.

Milan Petrovici nu rămâne însă pe drumuri, aşa cum scria tot un ziarist cu state vechi în PCR. Ba chiar a fost promovat. Omul care-l înjura pe Tito din Cartierul Primăverii devine ditamai activistul Comitetului Regional de Partid Bucureşti pe linie de presă comunistă şi se înscrie la o academie de studii politice. Adică, de pregătire rapidă a cadrelor partidului comunist. Ulterior, Petrovici este repartizat la Radio.

În 1989, Milan, ieşit la pensie, este anchetat de Securitate pentru că ar fi transmis în Occident mesajul lui Tache Brucan, al cărui discipolul era. Paradoxal, chiar în timpul interogatoriilor i se permite să plece la Belgrad, ca să fie prezent la înmormântarea fratelui său. Cineva, acolo… foarte sus, îl iubea.

Am punctat doar câteva aspecte legate de Milan Petrovici. Probabil că viaţa sa – aşa cum afirma chiar ucenicul tovarăşului Tache Brucan – este un roman. Romanul unuia care, de foarte tânăr, alături de alţi activişti comunişti din România dirijaţi de Moscova – în jurul căreia trebuia să graviteze întreaga lume, pentru ca mizeria să fie împărţită într-un mod echitabil – a servit cauza internaţionalismului proletar. Sau, poate un roman al străinilor adunaţi la Bucureşti tocmai pentru a fi puşi în slujba unui regim criminal precum cel al lui Stalin.

Departe de mine să infierez acum crezul politic al lui Milan Petrovici, ajuns la venerabila vârstă de 87 de ani. Ce caută însă, în anul de graţie 2012, un asemenea personaj într-o comisie de evaluare a profesioniştilor din televiziunea publică a unui stat membru al UE? O televiziune care se doreşte apolitică, imparţială, dar, mai ales, ruptă de un trecut deloc glorios. Este o întrebare de 1.000 de puncte, la care nici unul dintre şefii TVR n-o să răspundă.

Petrovici şi-a bazat toată cariera pe factorul politic. Azi, n-ar mai fi chemat să evalueze reporteri nici la televiziunea cubaneză, de teamă să nu întrebe: Nu cumva scopul socialismului este comunismul? Iată că la noi este chemat fiindcă România rămâne ţara tuturor posibilităţilor, ţara în care domnul Claudiu Elwis Săftoiu conduce TVR.

6 comentarii la „Umbra lui Stalin în televiziunea lui Claudiu Elwis Săftoiu”

  1. dumneavoastra cunoasteti un nume, dar liana sandulescu a venit in 1989, prin toamna, da la palatul pionierilor ca un element comunist disciplinat si numai bun de pus redactor sef la copii-tineret redactia in care lucram. acum s-a lipit de gasca lui saftoiu si va fi, daca gasca ramane, directorul canalului 2. ne-a tradat cu seninatate, pentru ca asta stiu sa faca activistii de partid la comanada, sa tradeze. a uitat cum mergea cu capul in jos dupa 21.12.1989 si noi ce amabili am fost sa n-o sutuim!pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti!
    va multumesc pentru ca ati vazut dincolo de aparente, noi suntem blamati de vreo cativa ani buni, as zice 6 si din hoti, nababi si putori nu suntem scosi. avem vina de-a fi tacut si tacerea a fost luata drept confirmare. ne-au fost imputate, in grup, toate jafurile presedintilor directori generali din ultimii 6 ani.ca si cum angajatii ar putea avea drept de semnatura si negociere?! va multumesc ca nu ne-ati facut si dumneavoastra hoti. Sarbatori Fericite!

  2. Milan Petrovici a fost un „biet” membru supleant in comisia editoriala, unul dintre cei mai putini vocali si usor de ignorat. Iar votul lui era doar consultativ.

  3. Va veni vremea cand guvernatii vor deconta, la fel ca si cei care tocmai au plecat, prostia de a numi nulitati in posturi importante, doar pentru ca l-au tradat pe Basescu.

  4. Domnul Milan nu a fost doar un biet supleant, a ocupat loc la masa comisiei de mai multe ori, si a fost si vocal. Atunci cind a fost acolo nu a tacut deloc.
    90% din intrebarile pe care le-a pus au fost despre sirbi….

  5. este incredibil cum reusesc astfel de oameni sa supravietuiasac, indiferent de regim. Ei sunt mereu in fruntea bucatelor. Nu au bunul simt sa se retraga.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.