Asfaltul e acoperit de un amestec cleios de apă, pământ negru şi criblură, o pastă densă care uneori ajunge până aproape de glezne.
Dacă nu te stropeşte vreun şofer care evită în ultimul moment una dintre miile de gropi crescute peste noapte în asfalt, e un eveniment.
Iar în cazul în care nu reuşeşti să eviţi băltoacele neagre, puturoase, şi păşeşti chiar în mijlocul lor, consideră-te de asemenea norocos – se mai spală mizeria vâscoasă de pe încălţăminte, cât de cât.
Mâzga urâtă de pe trotuare şi străzi nu-i totul.
Bucureştiul este singurul oraş din UE cu mormane imense de zăpadă neagră. Pretutindeni.
Fenomen straniu, pentru că nu-l întâlnim şi-n alte parţi ale planetei.
Toţi sunt de acord că oraşul e bolnav. Chiar şi doctorul Sorin Oprescu, zis Primarul, care, cât e el de chirurg, n-a aflat faptul că beteşugurile grave ale urbei nu se tratează cu o frecţie.
Avem procedură de suspendare a preşedintelui, dar nu şi a primarului. Ce ghinion pe capul nostru.
Traim in cel mai urat oras din lumea asta mare
nu e oras, doar o ingramadire cu straturi nenumarate de jeg de jeg.