Marie-Rose Mociorniţă, nepoata marelui industriaş din perioada interbelică, a declarat într-un interviu pentru Evenimentul zilei că Bucureştiul este printre cele mai urâte oraşe pe care le-a văzut vreodată. “Este un oraş fără personalitate, fără spirit, cu puţine locuri unde poţi să îţi arunci ochii şi să vezi frumosul. Cel mai mult mă deranjează cablurile care stau atârnate de stâlpii de electicitate, blocurile jerpelite, faptul că duminica în afară de câteva parcuri nu ai unde să te plimbi”.
Subscriu la cele spuse de Marie-Rose Mociorniţă. Bucureştiul seamănă cu New Delhi, capitala Indiei. Numai acolo cablurile spânzură pe deasupra capetelor trecătorilor, ca nişte intestine scoase de ciocurile vulturilor din hoitul unei vaci.
“Se spune că atunci când te crezi frumos, devii mai frumos”, a mai spus Marie-Rose Mociorniţă, “dar majoritatea bucureştenilor îşi văd oraşul aşa cum este. Un oraş a cărui tragedie este că niciun primar din perioada post-decembristă nu l-a iubit destul ca să înceapă să îl vindece”.
Da. Nu l-a iubit nici un primar. Prin sertarele primăriei nu găseşti decât duşmănie încrâncenată împotriva oraşului şi vrăjmăşia s-a adunat cu fiecare mandat, a sporit în intensitate, s-a făcut mare cât Casa Poporului. Ura este singurul proiect viabil al oraşului. Bucureştiul a început să semene pe zi ce trece cu pântecele de porcină al lui Halaicu, cu holbanii de lăcustă înfometată ai lui Lis, cu cornul de tartor al lui Ciorbea, cu şuviţa vopsită a lui Băsescu, cu aerul de chelner de ţară care te fură la nota de plată al lui Videanu şi cu dinţii de porţelan ca ai Babei Cloanţa ai lui Sorin Oprescu.
Saracu’ Gica PETRESCU…si a lui melodie „Bucurestiul meu iubit”…La care Bucuresti s-o fi referit oare? La cel interbelic? Ca la Bucurestiul de astazi…te gandesti cu groaza, numai cand e vorba de trafic! De locuri frumoase nu mai pomenesc! Deh, „omul sfinteste locul…dar il si spurca”, as continua eu. Pacat ca bucurestenii si-au spurcat orasul in care traiesc!