Cicatricile domnului Victor Ponta

În sfârşit, la aproape un an după loviluţia din vară, domnul Ponta s-a dumirit: suspendarea lui Băsescu i-a făcut foarte mult rău pe plan extern.

„Mi-a făcut foarte mult rău. Am avut foarte mult de pierdut. Mi-au rămas şi nişte cicatrici. Dacă în 7 mai eram nu doar cel mai tânăr prim-ministru socialist, dar eram foarte bine cunoscut, foarte conexat, sigur că după episodul din vară am avut foarte mult de pierdut. Rana s-a vindecat, cum e povestea cu plagiatul, dar cicatricea va rămâne şi peste 10 ani, şi peste 20 de ani“ – susţine premierul nostru. Ca să vezi exerciţiu de onestitate, fie că Victor Ponta se referă la cicatricea de deasupra rănii ori la rana de sub cicatrice.
Deocamdată, rămâne un mister cât era Victor Ponta de „conexat“ în primăvara trecută, însă, cu siguranţă, el are noţiuni vagi despre chestiunile arzătoare. Cu regret, încă o sută de ani îşi va păstra statutul de plagiator în mai toate marile cancelarii al lumii. Iar habarnismul într-ale politicii (care nu se cicatrizează orice ar face) este răul pe care premierul nostru nici măcar nu-l conștientizează.
Însă, în ce priveşte răul făcut nouă – iniţiind o suspendare doar din dorinţa puterii absolute – premierul tace mâlc. Nici nu prea are ce spune. Poate şi pentru că ’mnealui are doar o rană, în timp ce noi, pulimea, adunăm vreo 20 de milioane.
Şi ce-ar mai fi bine să afle premierul nostru, dacă tot îl încearcă onestitatea: pentru răul despre care vorbeşte că l-a lovit există şi leacuri miraculoase, cum ar fi, de pildă: demisia şi tăcerea.