Până mai ieri, credeam că Traian Băsescu este un campion al gafelor politice. Atât la intern, cât şi la extern. Am greşit, recunosc, Crin Antonescu îl întrece, de departe. Iar consecinţele sunt dezastruoase.
Chiar în urmă cu două zile, interimarul l-a tras de urechi pe Jose Manuel Barroso – preşedintele CE, a luat-o peste picior, din nou, pe Angela Merkel – cancelarul Germaniei, şi s-a uitat pieziş la Mark Gitenstein – ambasadorul SUA în România. Zău că n-aş mai fi consemnat şi aceste acţiuni nefericite ale proaspătului locatar de la Cotroceni, dacă Ion Iliescu nu ieşea la rampă cu o melodie asemănătoare: străinii să nu-şi mai dea cu părerea despre România. Ştiţi dumneavoastă, prin gura lor vorbesc „agenturili”. Iată (caz unic), doi preşedinţi, unul fost, altul interimar, cu orientări politice diferite, uniţi însă în cuget şi-n simţiri.
Revenind la chestiune, constat însă că imaginaţia lui Antonescu este atât de puternică încât chiar crede că va fi băgat în seamă de marile cancelarii. O greşeală care dovedeşte un infantilism politic greu de anticipat. La export, el n-are nici o legitimitate. În lumea civilizată, un interimar, orice ar spune, vorbeşte doar în nume propriu. Pe de altă parte, loviluţiile nu oferă prestigiu. Dimpotrivă, aduc doar mari nedumeriri în rândul aliaţilor şi o inflaţie galopantă – pe care o resimţim din ce în ce mai greu.
Antonescu a păşit spre Preşedinţie cu o frică prost mascată, iar mandatul său, deşi scurt, arată deja un eşec de pomină. A reuşit chiar şi performaţa să ocupe o poziţie importantă în galeria corifeilor care au decredibilizat România pe termen lung. Incontestabil, primul loc rămâne în continuare ocupat de Ceauşescu. Locul doi mă pune însă în mare încurcătură. Nu ştiu dacă să-l atribui lui Crin Antonescu ori lui Ion Iliescu. În ce priveşte locul 4, şi aici am oarece nelinişte: să îl ofer lui Băsescu ori lui Constantinescu?
De la un dement agramat cu evidente probleme psihice ca Ceausescu…nici un om cu mintea limpede si rationamente rezonabile nu se putea astepta la ceva bun.
De la un comunist agresiv, mincinos si anacronic ca Iliescu…la ce ne puteam astepta decat la un comunism „cu fata umana”, asezonat cu niste „democratie originala”.
De la un egocentric exacerbat ca Monsieur Constantinescu…lumea s-a asteptat la prea mult in conditiile unei Romanii in deriva (chiar si atunci!) si a unei guvernari damnate de o coalitie impotriva naturii.
In ce-l priveste pe hipernarcisistul Crin ANTONESCU…ma intreb
1) ce legatura mai are acest om cu liberalismul?
si be) ce legatura mai are cu logica, bunul simt si, mai grav, cu realitatea?
Pentur ca, vai, gafele acestui bufon trist, complexat si amoral nu mai fac parte din impostura, prostie sau grandomanie, ci dintr-un eventual tratat de psihiatrie in care pacientul Crin sufera cumplit de „delir de persecutie” si/sau „tulburare obsesiv compulsiva” (vezi obsesiile lui la adresa presedintelui suspendat Traian BASESCU!).
Trist…
Si mai trist e ca nu se intrevede o rezolvare a situatiei dezastruaose pe care o „administreaza”, atat de nonsalant, acest papitoi trist care este Crin ANTONESCU!
tusea tabacica a lui Basescu cu junghiul paranoic al lui Antonescu din neamul lui Cacarau.
Am revenit de unde am plecat acum 22 de ani. Cine o sa il scoata pe ceausescu din mormant ca sa il impuste din nou?
Sir il intreaba pe John:”…John…de cateva zile cainele meu a disparut…stii ceva….l-ai vazut?”
John: „…Sir, imi pare foarte rau, am fost nevoit sa-l impusc pentru ca nenorocitul a intrat in politica”.
Sir:”…John, sper ca glumesti…Cum sa intre cainele meu in politica?”
John:”…Negresit Sir, nu ma insel deloc….;Pai acum cateva zile cainele dvs. era in curte si manca cacat!”
Eh, cam asa si cu hipernarcisistul Crin ANTONESCU…
Mananca cacat cu polonicul (ca mai toti fututii din politica) si incearca sa convinga pe toata lumea ca ceea ce mananca ea nu e cacat, ci gâteau forêt noire.
Un penibil…
totusi,pentru a fi decredibilizata,romania ar fi trebuit sa fie mai intai,credibila.iar,dintre cei enumerati mai sus,basescu a contribuit substantial la credibilizarea ei.si nu exista niciun fel de asemanare intre gafele benigne,uneori chiar savuroase,ale lui basescu si cele iresponsabile si periculoase ale lui antonescu…