De-acolo, de sus, Şerban Ionescu râde de necrologuri

Actorul Şerban Ionescu, pe care l-am cunoscut chiar la începutul anilor ’80, păstra mereu un aer serios, dar în mânecă ţinea o glumă, o vorbă de duh. Avea şi un har, cu totul deosebit, să facă haz de necaz. Iar acum, de-acolo, de sus, râde de ziariştii care se întrec în necrologuri.

De pildă, pe site-ul Realitatea TV (despre care, vă spun sincer, eu am o părere bună) scrie: „Pe de altă parte, Şerban Ionescu a avut şi o intensă activitate cinematografică. În 1980 regizorul Mircea Mureşan i-a încredinţat ceea ce a fost considerat rolul vieţii sale: Ion, în filmul «Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii», ecranizarea romanului «Răscoala» de Liviu Rebreanu“. Aoleu ori aulică!

Filmul lui Mureşan, la care se referă colegul/colega, a fost ecranizat chiar după „Ion“, tot al lui Rebreanu, nu după „Răscoala“, care, adevărat, a avut parte de o ecranizare semnată de acelaşi Mircea Mureşan, însă cam 15 ani mai devreme (1965).

Cu încuviinţarea celui care ne-a părăsit – pe care bănuiesc că o am -, spun: hai să luăm gafele drept garanţia comică a bunei credinţe, măcar atâta vreme cât tolomacii care le comit n-au şi aspiraţii.

Dumnezeu să te odihnească în pace, Şerbane.