search
top

Dragnea ne spune verde-n faţă că vrea să ne întoarcem la aprozarul comunist

Soluţia lui Liviu Dragnea petru aprovizionarea populaţiei cu fructe şi legume de bună calitate ar fi aprozarul, unul dintre cel mai triste simboluri ale comunismulu românesci, la care, iată, liderul PSD râvneşte.

…Adică de ce nu putem să refacem rețeaua de aprozare în România? O să urle mulți acum, că e comunism. Nu, nu..., a spus Dragnea, la Călăraşi, sub pretextul că trebuie să mâncăm roşii „sigure”.

Să aibă gustul ăla de roșie și mirosul de roșie, zicea el într-un puseu patriotard.

Aprozarul comunist, locul unde se vindeau, de-a valma, legume fructe, zarzavaturi, de multe ori putrezite ori în curs de putrezire, a fost, cu singuranţă, cel mai trist spaţiu comercial din România de dinainte de 1989. Dacă cereai un kil de cartofi, de ceapa ori de morcovi, ţi se trântea în sacoşă, obligatoriu, cel putin 200 de grame de ţărână sau, la rigoare, noroi. În cazul in care clientul vocifera, vânzătorul, de regulă, cu o ţigară în gură, arunca zeflemitor marfa înapoi, în lăzi, chiar dacă era deja cântărită, servindu-i tovarăşului client un: Dacă nu vrei, nu cumperi, ca să priceapă, o dată pentru totdeauna, că se află la cheremul celui care vinde marfa statului.

N-o spun din povestiri, iar unul dintre motivele pentru care, în 1989, Ceauşescu a fost lăsat să păşească în gol era legat tocmai de „alimentaţia raţională”, impusă românilor.

Am fost de la aprozar de când eram copil până la maturitate, mai ales atunci când pieţele erau goale, iar aprozarele şi alimentarele, „lăcaşuri” care exprimau esenţa comunismului românesc, mi-au lăsat amintiri urâte, de neuitat.

Dar iată, Dragnea se gândeşte, din nou, la aprozare – controlate, probabil de partidul stat – şi nici nu cred că spune întâmplător: O să urle mulți acum, că e comunism.

Fotografie rară: aprozarul comunist şi coada de rigoare

Legat de expresia sa: să aibă gustul ăla de roșie și mirosul de roșie, liderul PSD pare iar rupt de realitate. Toţi cei care cultivă azi legume, producătorii români, cum îi numea el, îşi tratează recolta cu pesticide şi nici măcar nu se feresc s-o spună, atunci când o vând la taraba din piaţă, motivând: Altfel nu se poate.

 

 

Scrie un comentariu

top