Dramoleta în care joacă patriotardul Georgescu are textieri slabi şi un public pe măsură

Călin Georgescu, dramoletă de două parale în faţa instanţelor şi a susţinătorilor săi. Una scrisă de textieri slabi, dar mai ales ipocriţi. O dramoletă în care Georgescu interpretează prost rolul principal, dar asta nu-i o mare problemă; şi publicul este pe măsură.

După cum se ştie deja, Curtea de Apel a respins contestația candidatului CG legată de anularea primului tur al prezidențialelor din 24 noiembrie, anul trecut, însă chestiunea îl interesează prea puţin pe Georgescu. El n-a urmărit un verdict favorabil, ci doar să se dea în spectacol. Ba chiar parcă a făcut tot ce-i posibil să piardă în instanţă, să devină o victimă, iar astfel telemaneaua în care el, Georgescu, interpretează rolul unui poporan june-prim patriotard să continue sine die.

Spun asta pentru că nu te prezinţi la un proces, sugerând enoriaşilor strânşi pe treptele tribunalului că ai vrea să-l tranşezi în favoarea ta, dar una dintre gărzile tale de corp o ameninţă pe judecătoare, într-o postare pe FB. Dacă speri cu adevărat să câştigi într-o cauză, nu te duci în faţa instanţei şi aiurezi pilde din Vechiul Testament, fără legătură cu speţa, o numeşti pe judecătoare leoaică, ba chiar sugerezi ca magistratul va face un salt în conștiință dacă-ţi oferă o soluţie favorabilă, devenind astfel, după cum zicea bombastic Georgescu, o eroină. Apoi, hodoron-tronc, recuzi judecătoarea, fără un motiv întemeiat. Pe scurt, clamezi sus şi tare că vrei dreptate, dar, stupoare, nu recunoşti competența şi autoritatea instanţei pentru că aşa vrea muşchiul tău.

Deocamdată, Georgescu îi manipulează pe susţinători cu circ ieftin prin tribunale şi multe ifose. Ba se plânge şi Curţii Europene a Drepturilor Omului, deşi el nu dădea doi bani pe Uniunea Europeană, că doar pleznea de mândrie că nu suntem în Schengen. Iar atunci când n-o să mai ţină doar cu vorbe goale, precum trezirea în conştiinţă ori molecula din Carpaţi, bănuiesc că Georgescu le va promite susţinătorilor chiar şi moaşte. Până atunci, omul mai apare la câte un miting de protest organizat de susţinătorii săi, cam vreo 200, le spune că-i preţuieşte maxim, dar nu stă cu ei mai mult de 5-10 minute fiindcă nu vrea ca frigul să-i altereze karma.

În rest, doar o melodramă kremliniană pe malurile Dâmboviţei.

Citeşte şi:

Aiurările lui Cristoiu sau de la celebra scenă a balconului din decembrie 1989 până la temenele pentru Georgescu