Citesc pe site-ul Adevăul următorul titlu: „Averea impresionantă a lui Mihail Sadoveanu. Oportunismul politic şi opera prolifică i-au adus milioane de euro”.
Cum euro a intrat în circulaţie între 1999 şi 2002, iar Sadoveanu a murit în 1961, realizez că nu trebuie să mă mai tem de prostie, ci de veşnicia ei.
Sper însă ca nici veşnicia asta de azi să nu mai dureze ca altădată.… Citește mai mult
Valeriu Zgonea, şeful Camerei, cel care spunea, în 2013, că-i coleg cu Mihai Viteazul, zicea că ar fi obosit, dar, paradoxal, îi pocnesc cuvintele pe buze. Oboseala pe care el o percepe precum un sentiment (după cum o să vedeţi ma jos), nu pare a fi vreun preţ pe care-l plăteşte, ci premiul pe care-l primeşte.
Valeriu Zgonea faţă cu pesederiştii botoşăneni, cărora le explică, în nemărginata sa înţelepciune, ce şi cum cu sentimentul de fatigue – oboseală: „Eu n-am ce să vă spun.… Citește mai mult
Atunci când îl văd pe Codrin Ştefănescu la televizor, am senzaţia că privesc imaginea decăderii politice absolute.
Şi asta nu din cauza traseismului său politic notoriu: PSD – PC – PRM şi, din nou , PSD.
Nici pentru că se înghesuia rânjind ca să apară pe micile ecrane în spatele lui Năstase, a lui Vadim sau a oricărui lider pe care-l slujea, spunând parcă: „Sunt eu, ţuţerul de serviciu. N-aveţi cum să nu mă vedeţi. Eu plimb umbrele cu barca”.
Ci pentru că niciodată n-am văzut un personaj care să clameze cu atâta obstinaţie democraţia, pe care, de fapt, o percepe drept autocraţia celor aleşi – el fiind unul dintre ei, fireşte.… Citește mai mult
Spre Uniunea Europeană, în continuare, ori spre dreapta (ultima variantă)? Păi asta-i întrebarea.
Mai ştiu însă că sunt unii atât de neînsemnaţi încât pot fi trimişi la origine, fără să denunţe nici măcar onoarea nereperată.
Cert e că fotografia relevă antogonismul între două sau mai multe dintre intenţiile noastre prezente (probabil) şi viitoare.… Citește mai mult
„O uriașă groapă comună și o baie de sânge. Un dialog etern între călăi și victime”, spune Svetlana Alexievich (67 de ani), scriitoarea din Belarus, laureată a premiul Nobel pentru literatură, atunci când priveşte înapoi.
Pentru regimul lui Aleksandr Lukașenko, care se află la al cincilea, mandat scriitoarea, născută în Ucraina dintr-un tată belarus și o mamă ucraineană, este o dizidentă
Pentru Comitetul Nobel de la Stockholm, „scrierile ei polifonice sunt un monument închinat suferinței și curajului în vremurile noastre”.
„Dacă privim înapoi, la întreaga noastră istorie, atât din era sovietică cât și post-sovietică, vedem o uriașă groapă comună și o baie de sânge.… Citește mai mult