Propaganda nu are limite, însă, chiar şi aşa, culmea propagandei e să le depăşeşti. Asta vrea şi Ion Cristoiu de o bună bucată de vreme – narativele sale, identice cu ale Moscovei, ba să le şi întreacă.
Aşadar, aflat în vacanţă la Nisa, în raiul decadenței capitaliste, antioccidentalul Cristoiu are, cel mai probabil, sentimentul vinovăţiei proletarului care mănâncă jofre în loc de scovergi. Totodată, omul pare a fi cuprins de o sfântă şi stupidă autoflagelare. Altfel nu trântea în crucea nopţii un podcast ridicol doar ca să ridice în slăvi o carte pentru copii, tocmai din vremea URSS. Respectivul volum, Vitea Maleev la școală și acasă, scris în 1951 de către Nicolai Nosov (autor sovietic de literatură pentru copii și adolescenți), este nimic altceva decât proletcultism în stare pură. Însă unul care-i stârneşte lui Cristoiu nostalgii legate mai ales de momentul în care, deşi se afla în şcoala primară, scria cu mândrie pionierească la Radio Moscova ca să ceară adresa lui Vitea Maleev, în pofida faptului că era doar un personaj imaginar. Ca să vezi tărăşenie.
Singurul rol al respectivei cărţi era educaţia şcolarilor din Uniunea Sovietică în spiritul orânduirii comuniste. De altfel, personajele lui Nosov – distins, după cum zice Cristoiu, plin de condescendenţă, cu premiul Stalin – sunt dornice să fie de folos regimului stalinist chiar de pe băncile şcolii primare. Aşa era reţeta vremii; pură propagandă sovietică, ambalată în funcţie de vârsta celor care aveau s-o însuşească.
În consecinţă, mare atenţie atunci când gustaţi din luxul şi trândăvia Coastei de Azur, precum Ion Cristoiu. Odată te iuţeşti cu mânie proletară şi, hodoronc-tronc, rebrănduieşti niscai literatură comunistă sovietică pentru copii, de multă vreme uitată. Adică, dai în aiurări. Ori în niscai halucinaţii nici măcar inteligibile.
Citeşte şi:
Un comentariu la „Stupida autoflagelare a lui Ion Cristoiu de pe Coasta de Azur”