Î
nainte de Crăciun, în nemărginita şi proverbiala ei înţelepciune, Viorica Dăncilă şi-a făcut iar autocritica.
Pentru cei mai tineri ori pentru cine a uitat, autocritica era o metodă de educare comunistă – „îmbunătățirea” activității oamenilor muncii care consta în critica propriei comportări. În şedinţele de partide de dinainte de 1989, recunoașterea „sinceră” a greșelilor și lipsurilor era însoţită, obligatoriu, de angajamentele de îndreptare ale celui căzut în greşeală.
Adevărat, dârza Viorica Dăncilă, deşi aflată permanent în razboi cu limba română, regretă greșelile de exprimare, motivând că ar fi emotivă, dar nu să ne spună însă cum se va îndrepta, conform cutumelor autocriticii.… Citește mai mult