Exerciţiu de ridicol cum rar am văzut. Cozmin Guşă a ieşit azi în faţa oamenilor muncii de la oraşe şi sate, adică la un radio de nişă pe care-l controlează, şi a spus, bombastic, că refuză să mai candideze la prezidențiale pentru că, zicea el, printre alte gulgute, a fost blocat la mediatizare.
De fiecare dată când deschide gura, Guşă crede că-i ies cuvintele la defilare, iar cei care-l ascultă sunt înmărmuriţi. Indiferent ce părere are el, a refuza este un verb şi înseamnă să nu accepţi propunerea cuiva. Numai că, din câte se ştie, lui Guşă, care se erija în urmă cu patru luni în candidat independent pentru fotoliul de la Cotroceni, nu i-a propus nimeni să candideze la prezidenţiale. S-a autopropus, mizând pe vocea şi talentul său. Şi, bănuiesc, pe un oarece ajutor de la Moscova. Că doar nu l-a ridicat pe Putin în slăvi, înjurându-l în acelaşi timp pe Zelenski, doar de florile mărului. E doar o ipoteză, fireşte.
În rest, să spui acum că autorefuzi autopropunerea de-a candida la prezidenţiale e o mare gogomănie; una fără intermitenţe. Ba chiar un coşmar al raţiunii cât Casa Poporului.
Citeşte şi: