Crin Antonescu i-a numit imbecili pe cei care afirmă că se teme să candideze într-un colegiu din Bucureşti, preferând Teleormanul lui Dragnea.
Şi eu mă număr printre imbecilii convinşi că Antonescu nu mai este dispus să rişte nimic, aşa că a fugit departe de Capitală. Nu-i vorba doar despre amintirea urâtă lăsată de emoţiile din 2008, atunci când s-a clasat pe locul doi, însă l-a ajutat sfânta redistribuire ca să intre în Parlament.
Acum e în joc poziţia de fost preşedinte interimar al României şi de actual şef al Senatului, din care priveşte spre fotoliul de la Cotroceni. Aşa că a ţinut să ne spună nouă, tâmpiţilor, că batem câmpii, fiindcă el ar fi câștigat oriunde ar fi intrat în cursa alegerilor din decembrie.
În consecinţă, la metehnele deja ştiute ale lui Crin Antonescu mai adaug una: are convingerea că imbecilitatea este o boală de care suferă întotdeauna doar alţii.
Prenumele pe care il poarta il predestineaza pe acest ANTONESCU la hiper-narcisism, egocentristm si tembelism.
Inca un prenume cu astfel de rezonante i-ar fi trebuit – de pilda…Floricel – si ridicolul s-ar fi transformat in grotesc iar de acolo ar fi devenit sinistru.
Omul asta e bolnav, asa cum bolnava este toata Romania in prag de 2013.
Primitivismul si obscurantismul milioanelor de trogloditi care se calca in picioare pentru a pupa „moastele unor sfinti” este dublat, acompaniat si amplificat de nebunii gen Crin ANTONESCU, alienati car mimeaza faptul ca se afla la conducerea tarii, ei finnd de fapt pacientii unui spital de psihiatrie de dimensiunile unei tari.
Tara din care medicii continua sa migreze in masa, lasand loc arhanghelilor dezastrului: popii, manelistii si politicienii.
Tara, vai, se numeste Romania.