Angela Gheorghiu îl acuză pe dirijorul Cristian Măcelaru, directorul artistic al Orchestrei Naționale a Franței, că ar fi împiedicat-o să participe la concertul anual de la Paris închinat zilei naţionale a Franţei. Asta după ce, în urmă cu doar câteva zile, tot pe FB, soprana l-a catalogat pe dirijor drept laş şi trădător.
În postarea de azi, Gheorghiu nu-l atacă frontal doar pe Măcelaru, explicând pe larg motivele supărării, ci şi pe Daniel Jinga, directorul general la Operei Naţionale Bucureşti. Cel din urmă, ca şi Măcelaru, n-ar f invitat-o la un concert de gală. Apoi Gheorghiu afirmă că nu datorează nimic României, în schimb, sugerează ea, ţara i-ar fi datoare fiindcă ar fi pus umărul pentru prestigiul ei.
…Nu datorez nimic României, nu am fost susținută de acest stat sau de instituțiile lui niciodată în cariera mea, dimpotrivă eu am susținut muzicieni și colegi români, invitându-i în concertele și spectacolele mele, pe onorarii importante, în toată cariera mea…, afirma azi Angela Gheorghiu pe pagina ei de Facebook.
Ca în orice dispută din lumea artei, probabil că fiecare dintre protagonişti are partea lui de adevăr. Legat însă de postarea Angelei Gheorghiu, am o singură remarcă. Oricare ar fi motivele nemuţumirilor şi oricât încearcă să le explice soprana în lunga ei postare, mie îmi vin în minte cuvintele unui personaj nu mai puţin celebru, John Fitzgerald Kennedy. Fostul preşedinte american a spus într-un discurs ţinut la începutul anilor ’60, secolul trecut: Nu întreba ce poate face ţara pentru tine, ci întreabă-te ce poţi face tu pentru ea.
Citeşte şi:
Un comentariu la „De la războiul sopranei Angela Gheorghiu cu dirijorul Cristian Măcelaru până la John Fitzgerald Kennedy”