Discursul lui Liviu Dragnea, liderul PSD, ţinut la consiliul naţional al partidului a adus aminte de vremuri extrem de tulburi, din urmă cu 28 de ani, atunci când adepţii Frontului Salvării Naţionale strigau pe străzi: Noi muncim, nu gândim.
„Bărbăţia nu se cumpără de la librărie“, a spus răspicat Liviu Dragnea în discursul sau exaltat-naţinalist de ieri, prin care a dorit să ne arate tuturor că, de acum încolo, România se confundă cu PSD. Adică, avem un partid stat precum PCR.
Şi probabil că în următoarele sale luări de poziţie vom auzi ceva asemănător cu Atunci când aud cuvântul cultură îmi vine să scot pistolul!, atribuită lui Hermann Goering, şi pentru că pentru că indolenţa de jos se hrăneşte cu demenţa de sus.
În ce priveşte bărbăţia, care, văd, îl incită pe berbantul Dragnea, aceasta nu se cumpără de nicăieri – o ai ori nu, iar în ce-l priveşte n-am observat nici măcar vagi urme. La bărbăţia politică m-am referit, ce creaţi…? Totodată, e bine ca liderul absolut să afle că, de la librării, se cumpără cărţi, iar cărţile se numără printre minunile create de om în drumul spre desăvârşire.
Însă până când se va dumiri el asupra acestei chestiuni, deşi mă îndoiesc profund, văd că este pregătit să arunce ţara în aer, întoarcând-o împotriva UE, scarificând absolut tot ce s-a clădit în ultimii 28 de ani doar ca să scape de puşcărie.