Gabriela Firea ne învaţă cum să fim noi plini de compasiune faţă de amărâţii de pe trotuare atunci când circulam cu tramvaiul. Altfel nu scria: La săraci, poţi să faci o rugăciune scurtă: ‘Doamne, miluieşte-l!’, dacă nu poţi să-i dai, că eşti în tramvai şi el este pe trotuar.
Habar n-am însă de unde ştie Firea cum să identifici săraci şi, ulterior, să-i miluieşti în gând, acompaniat de glasul roţilor de tramvai – acolo unde e ca-n viaţă: te înghesui, te strecori – de vreme ce n-a mers decât extrem de rar cu acest mijloc de transport. Adică, numai în scop publicitar pe vremea în care era primăriţă. De fapt, e vorba doar despre un alt exerciţiu de ipocrizie, acest inepizabil lubrifiant al politichiei dâmboviţene, crezând ea, totodată, că ajută şi la dublarea ori chiar triplarea personalităţii de ministru al familiei.
În rest, mai bănuiesc că mizericordiosul text zămislit de Firea îşi va găsi curând locul într-o caricaturală antologie a oneştilor milostivi, cărora le sporeşte brusc compasiunea faţă de niscai pietoni amărâţi, mai ales atunci când se află în tramvai.
Citeşte şi:
Un comentariu la „Gabriela Firea, ghid de milostenie la rigoare, chiar şi când te afli în tramvai”