
Chiar dacă-i de necrezut, contribuabilul va suţine toxicele Antena3 ori RTV sau inepţiile debitate de controversatul Bogdan Chirieac pe site-ul controlat de el. Ziua Mondială a Libertății Presei (3 mai) coincide anul acesta cu Ziua mondială a râsului, dar numai de râs nu-mi arde. Ba dimpotrivă. Şi am să vă spun şi de ce.
Atunci când, atât eu, cât şi mulţi alţi ziarişti neînregimentaţi denunţam că, pentru interesele sale, Liviu Dragnea e gata să scoată România din UE şi poate chiar din NATO, Opozita, printre care şi liberalii, sufocată de PSD, spune că, iată vocea naţiunii este vie. O fi fost ea vie, dar în acele vremuri propagandiştii oficinei Antenei3 ori cei ai RTV ne acopereau frecvent glasul cu osanale închinate liderului maxim.
Atunci când arătam, ca şi alţi colegi de breaslă, că RTV şi Antena3 sprijină trup şi suflet jihadul lui Dragnea împotriva justiţiei şi a DNA ori că cele două televiziuni se făceau scut pentru penalii din PSD sau atunci când scriam despre aberaţiile Corinei Drăgotescu, de la RTV, legate de banii pe cap de câine la protestele anti-PSD, mulţi dintre liberalii spuneau că România mai are o şansă.
Atunci când eu, ca şi mulţi alţi ziarişti, denunţam minciunile lui Dragnea, care se dădea, la Antena3, victima asasinilor de la Athénée Palace, fără să aducă nici cea mai mică dovadă, ori blamam comportamentul moderatoarei care a uitat să pună vreo brumă de întrebare legată de dovezile pe care liderul PSD de atunci le poate aduce, se spunea că presa din România încă n-a murit.
Atunci când, nu doar eu, scriam despre faptul că toţi gargaragii din PSD, de la Codrin Ştefănescu până la Olguţa Vasilescu şi-au făcut tribună la Antena3 şi RTV, de unde emană populism de două parale, eram susţinuţi pe anumite forumuri de toţi cei care nutreau speranţa unei Românii normale, printre care şi mulţi simpatizanţi liberali.
Atunci când eu şi mulţi alţi ziarişti consemnam şi comentam inepţiile spuse de Viorica Dăncilă, Antena3 şi RTV o ridica în slăvi pe întâia agramată a ţării, în pofida făpului că prostiile crase spuse de ea, care înconjuraseră deja lumea, făceau mari deservicii României.
Pot continua cu multe alte exemple, dar deocamdată, mă opresc. Mă opresc fiindcă am o lehamite existenţială şi continuă după ce am aflat că Guvernul Orban, liberal, va ajuta presa toxică a Varanului ori a fugarului Ghiţă – care minte, dezinformează şi propagă ura mai dihai decât propaganda rusă – să prospere în vremea coronavirusului.
Iar asta n-o spune dezgustatul din mine, ci Europa Liberă:… Despre criterii etice (pe baza cărora Guvernul Orban va da bani presei în schimbul unei aşa- zise campanii de informare pe tema coronavirusului -n.m.) nu s-a vorbit, deși există CNA, autoritate care, fie și defectuos, sancționează derapajele. Un număr mare de sancțiuni ar trebui să elimine televiziunea sau radioul care solicită fonduri de la guvern, sub formă de publicitate sau sub orice altă formă… Sumele mari este posibil să meargă către televiziunile unor oameni de afaceri controversați, cu interese politice explicite, cum este cazul familiei Voiculescu, al lui Sebastian Ghiță, la omul de afaceri condamnat la închisoare Măricel Păcuraru, la publicațiile lui Dan Andronic sau ale lui Bogdan Chirieac, despre care există o largă opinie că ilustrează corupția, legăturile subterane cu interese nedeclarate, cu partizanatul politic.
În rest, aşa ca să n-avem vorbe, fiind ziarist freelancer, nu mă număr sub nicio formă printre cei care ar putea primi bani de la Guvernul Orban.
Si de la guvern, si de la PSD, sa fie primit. newsweek.ro: Caracatița „jurnaliștilor” și „analiștilor” plătiți de PSD. Seară de seară îi vedem la televizor. Comentează, analizează, despică firul în patru, țipă, își dau ochii peste cap și se plâng de nedreptățile „statului paralel”. Susțin în schimb, fără să clipească, politica partidului de guvernământ. Opiniile lor nu sunt deloc dezinteresate.
/statele de plată ale „jurnaliștilor” și „analiștilor” plătiți de PSD din bani publici.
https://newsweek.ro/investigatii/caracatita-jurnalistilor-si-analistilor-platiti-de-psd-cu-10-milioane-de-lei-din-bani-publici