Remarc pe pagina de Facebook a lui Andrei Pleşu un text preluat de la Adrian Papahagi despre Mihail Neamțu. Subiectul: ratarea, dar, totodată, observ în respectivul crochiu şi un scurt, dar condensat tratat de traseism politic autohton.
Vă reamintesc că una dintre marile isprăvi politice ale lui Neamţu, care până la 46 de ani a trecut prin numeroase partiduleţe, partide şi alianţe politice a fost legată de faptul că, după ce a spus: Simion George este o nulitate, nu știe nimic! Nimic, despre nimic, s-a căit amarnic, şi-a pus cenuşă în cap şi a catalogat spusele sale legate de Simion drept lovite de nulitate. Apoi s-a înscris în AUR, pentru că Simion i-a oferit traseistului nostru un loc pe lista de europarlamentari. S-ar putea ca locul să nu fie eligibil şi Neamţu să nu intre în PE, aşa că ultima prostitutio in integrum poate fi chiar în zadar. Episodul legat de afirmaţiile lui Neamţu despre Simion lovite de nulitate îmi aduce aminte de un altul, tot de pomină, din 1990. Atunci, Tudor Postelnicu, ultimul ministru de interne uns de Ceaușescu, s-a lepădat de cel din urmă în faţa instanţei care judeca lotul CPEX, afirmând: Am fost un dobitoc!
Revin însă la textul lui Adrian Papahagi despre liber-schimbistul Mihai Neamţu. E scurt şi concis despre cum te poate sinucide traseismul în fiecare zi, dar, cu precădere, atunci când încerci să prostituezi politica mai mult decât prevede legea.
Adrian Papahagi, care prin 2016 îl lăuda pe Mihail Neamţu, scria deunăzi despre cel din urmă: Să începi lăudat de Pleșu, dar să sfârșești (căci acesta e sfârșitul) luat peste picior de golani absoluți ca Simion –
Să debutezi mediatic prin dialoguri televizate cu Pleșu, Liiceanu și Patapievici, dar să ajungi partenerul mediatic al putinistului Gușă –
Să treci de la doctorat la Londra la lozinci antioccidentale de nivelul intelectual al unei Șoșoacă –
Să începi ca bursier al unor instituții prestigioase și să ajungi să cerșești bani de la Becali în văzul și bătaia de joc a întregii țări –
Să debutezi publicat de cele mai bune edituri, dar să ajungi să-ți scoți singur cărțile –
Să studiezi filozofia și teologia la cele mai bune universități, dar să alimentezi superstițiile, fobiile și conspirațiile la care aderă cei mai needucați membri ai națiunii –
Să-ți începi viața profesională la conducerea unui institut de investigare a crimelor comunismului, dar să sfârșești prestând pentru nostalgicii comunismului ceaușist –
ce imensă ratare!
Dacă e să vorbim despre ratare, mulţi politicieni au luat acest drum, dar, cu siguranţă, Neamţu l-a ales pe cel mai scurt. În rest, de-a lungul vremii, de câte ori l-am auzit pe Neamţu, intrând în pielea legionarului, republicanului, ţărănistului, liberalului sau ce-o mai fi vrut el să fie, am tras aceeaşi concluzie: recitalul unui veşnic exaltat pentru o mulţime de căscaţi.
Citeşte şi:
Un comentariu la „Liber-schimbistul Mihail Neamţu sau de la un doctorat în Anglia până la lozinci de nivelul madamei Șoșoacă”