Privind această alegorie găsită pe net (nu cunosc autorul, din păcate), constat, pentru a enşpea oară, că oriunde există o ierarhie, chiar şi în nerozie.
Mai observ că persoanjele – asemănare cu persoane reale e pur întâmplătoare – au o privire fascinant de goală, fără intermitenţe, dar, mare atenţie!, asumată.
În rest, ce bine că trăim într-o ţară în care legile nu interzic nimănui să fie natărău.
Citeşte şi:
Un comentariu la „Oriunde există o ierarhie, chiar şi în nerozie”