Zapând pe net, văd că atunci când Ion Cristoiu nu-l ovaţionează pe Putin şi nici nu e chinuit de geopolitichia văzută de la Moscova, pare preocupat de rezultatele sportivilor noştri la Olimpiada de la Paris.
De pildă, deunăzi Cristoiu vorbea într-un podcast de-al său despre performanţa lui David Popovici. Nu vă plictisesc însă cu afirmaţiile aiuritoare ale jurnalistului legate de entuziasmul românilor după victoria înotătorului. Remarc doar că, de patru ori la rând, Cristoiu a zis Doru Popovici în loc de David Popovici. Rigiditate în formă fixă, mi-am zis. La un moment însă, o persoană din spatele camerei îi atrage atenţia Titanului din Găgeşti că bate câmpii cu graţie. Privindu-l mirat pe cel pe care noi nu-l vedem, adică pe sufleor, Cristoiu spune uimit: Dar ce, am greşit io? David Popovici. Am zis altceva, altfel? David Popovici. Aaa (continuă Cristoiu), mi se atrage atenţia că i-am zis Doru. Nu. David. David, mă, Popovici… David Popovici… Apoi, Cristoiu continuă să dezbată acelaşi subiect, dar nu trec decât vreo cinci-şase secunde şi zice: Manifestul lui Doru Popovici. Exasperat, cel din spatele camerei i-a şoptit, probabil, că iar l-a botezat pe înotător, moment în care Cristoiu bâigui ceva, din care totuşi se înţelege un aproximativ: Băi, sunt nebun? David Popovici!…
În rest, aşa e când te supraîncălzeşti, intervine sufleorul, deşi, după cum se vede, nu prea foloseşte la nimic.
Citeşte şi: