Pupincurismul umflă, dar nu satură, oricât ar fi de îndulcit. Partea cea mai proastă: de regulă, pupincurismul în exces poate spori nebunia omului, în cazul nostru – jupân Dan Voiculescu, care – Doamne Fereşte! – o să se creadă chiar nemuritor.
După ce mogulul a demisionat din Senat pentru a evita condamnarea din partea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (dosarul ICA ), ziariştii din trustul său i-au dedicat adevărate ode.
De pildă, unul dintre pupincuriştii Antenelor încearcă să ne explice doct că, de fapt, temerarul Dan Voiculescu a demisionat tocmai pentru a demonstra că se opune sporirii imunităţii parlamentare chiar în contextul în care el însuşi are de dat piept cu justiţia. Altul zicea că Voiculescu i-ar fi făcut pe plac lui Băsescu, punându-se la dispoziţia justiţiei, în timp ce un al treilea conchidea, abisal, că, renunţând la imunitate parlamentară (paradoxal, la doar câteva zile după ce a depus jurământul), mogulul ar fi lansat o provocare la adresa lui Băsescu, care, la rândul său, trebuie să-i urmeze exemplul, demisionând. Aproape poeţi aplaudacii noştri, dar lucrurile sunt extrem de simple.
Aşadar, odată ce Dan Voiculescu a pierdut calitatea de senator, dosarul său pleacă de la ICCJ – unde şeful Antenelor era cât pe ce să se învârte de o condamnare cu executare, precum Adrian Năstase – spre Tribunalul Bucureşti. Acolo, toată tevatura va fi reluată de la început, dar nu ştim exact peste câtă vreme. Aşa cum se ştie, orice tragere de timp inteligentă şi bine susţinută logistic duce, într-un final, la prescrierea faptelor. În consecinţă, îi doresc multă sănătate lui Dan Voiculescu, ca să se bucure de libertate.
Ca tot mai ramine un loc de acoperit cu buzitele voastre moi.
vor pupa dosuri pana la vor muri/ ca altceva nu stiu sa faca
@John GaltZgarie-nori nu s-au facut inca in Mongolia, ci putin mai „la vale”, dar deocamdata . De aceea, nu pot fi conmesnati in niciun caz printre „realizarile capitalismului”, ci ale unei economii centralizate cu spoiala de capitalism.Sunt perfect de acord cu tine ca un partid politic libertarian este un nonsens, necesar fiind defapt un partid „anti-politic”, daca pot spune asa. Dar de ce sa infiinteze cineva un partid capitalist? Capitalism la modul general, adica proprietate privata asupra mijloacelor de productie, exista si acum in Romania. Problema este ca relatiile de piata, deci si modul in care sunt folosite acestea, sunt viciate de inteventia politica. In multe cazuri chiar proprietatea asupra lor a fost obtinuta nu prin liber schimb, ci tot prin actiuni politice, prin esenta insasi natura lor coercitive.Sistemul social din Romania este practic un fel de feudalism modern, unde „patronajul” politic este cea mai la indemana reteta a succesului. Acum nu mai avem mari boieri, domnitor si Poarta, ci moguli, „baieti destepti”, presedinte-jucator si Licurici. Miza nu mai sunt marile mosii, ci fostele active ale statului comunist, care in loc sa fie restituite proprietarilor de drept sau privatizate pe piata libera, au fost atribuite politic, intocmai cum seniorul atribuia pamanturi vasalilor sai.Proprietatea privata este o conditie absolut necesara, dar nu si suficienta pentru a avea o socitate libera. Cealalta conditie este caracterul exclusiv voluntar al schimburilor intre membrii acesteia, si implicit respectarea acestei proprietati de catre toata lumea. Desi in Romania exista, si chiar predomina proprietatea privata, a doua conditie nu este satisfacuta decat pentru o proportie redusa (cantitativ) a schimburilor. In conditiile in care statul ia cu japca 70-80% din rodul muncii unui om cinstit (defapt naiv prin faptul ca il declara) nu poate fi vorba de libertate, ci de iobagie institutionalizata!