Recitând în Parlament din Păunescu, George Simion arată că în capul său e un haloimăs ideologic de-a dreptul abisal

George Simion, lider AUR, formaţiune comparată cu Mișcarea Legionară, vrea să ne convingă de faptul că nimic nu e mai firesc decât absurdul. Altfel, el nu-şi începea primul discurs din Parlament, unul care îndeamnă la oarece nesupunere civică, cu versurile unui poet comunist consacrat. Mă refer la Adrian Păunescu.

Pot să înţeleg că Simion e captivat de poezia angajată. Însă dacă AUR e catalogat drept un partid de extremă dreapta sau, după cum zic unii care îl simpatizează, o formaţiune care ar promova niscai valori conservatoare, de ce unul dintre liderii săi recită din comunistul Păunescu şi nu, de pildă, din Radu Gyr, poet, dramaturg, eseist cunoscut pentru convingerile sale legionare.

E de notorietate faptul că Păunescu i-a scris ode fierbinţi lui Ceauşescu ori că a fost un stâlp pe care regimului comunist s-a bazat temeinic. În 1986, ca să dau doar un singur exemplu, poetul de curte îi transmitea Cârmaciului după tragedia de la Ploieşti din vara anului 1985: Vreau să vă spun, tovarăşe Nicolae Ceauşescu, clar şi din tot sufletul meu, că, şi dacă în România ar fi 200 de partide, eu tot în partidul condus de dumneavoastră aş face cerere de înscriere sau reînscriere… Povestea e arhicunoscută, ca şi convingerile comuniste ale lui Adrian Păunescu ori faptul că, după 1989, el a pus umărul la înfiinţarea Partidului Socialist al Muncii, tot un soi de partid comunist, dar Simion pare străin de toate aceste cunoştinţe minime într-ale politichiei.

Chiar aş fi vrut să văd chipul lui Sorin Lavric, catalogat drept ideologul AUR, atunci când Simion recita ca la căminul cultural din deluvianul Păunescu. Nu de alta, dar, în utopia sa exaltată, Lavric visează să reînvie legionarismul unei părţi a intelectualității interbelice din România ca să mântuiască neamul, fireşte.

Ori poate că Simion nu este tocmai naiv, ci, crede el, poate agăţa o parte din electoratul nostalgic comunist al PSD, de care, cel puţin aparent, partidul condus acum de Ciolacu ar vrea să se desparte. Cred însă că-i doar un scenariu. Mai degrabă, în capul lui Simion, ca şi în al madamei Şoşoacă, e doar un haloimăs de-a dreptul abisal. Şi nu mă voi mira o clipă dacă, într-un viitor discurs, conservatorul Simion va declama senin din ideile ciuce, convins că sunt în totală consonanţă cu cele ale Căpitanului.