Nici nu-mi imaginam că în sexul Elenei Ceauşescu încap atâtea 
exemplarele alese, perindate prin politichie înainte ori după 1989 :
de la Mircea Dinescu Am Învins, Ion Iliescu Ultimul pe Listă ori Gelu Voican Voiculescu Între Clitoris şi Metafizică până la Gabriel Oprea şi Radu Mazăre. Şi toate aceste personaje pare a jundui la dosul planturos al „Sinistrei lui soţii”.
Tablourile Marilenei Murariu, expuse recent la Galeria Simeza, sub 
genericul „Despre Elena în general”, spun mai mult decât toată istoria noartă postdecembristă. În sfârşit, avem o adevărată frescă a depravării politice din România. Iar french cancanul dominat de pubisurile răsfrânte ale Elenelor Lupescu, Ceauşescu şi Udrea trasează realist un „măreţ arc peste timp” cum rar mi-a fost dat să văd.
Cu siguranţă, vom fii ce-am fost şi mai mult decât atât. Sunt din ce în ce mai sigur după ce-am văzut cum, de pildă, din erosul grotesc se naşte însuşi pruncul Adrian Severin.
si un ziarist care a stiut sa vada esentialul lucrarilor pe care l-a spus in citva vorbe
mama pe care multi o vor din nou. daca nu vine ea, se multumesc si cu elena udrea. hala sa le fie.
Nimic din ce s-a scris in ultimi 21 de Ani de Marete Realizari nu echivaleaza cu aceste tablouri capodopere a societati romanesti contemporane. Pictorita este un nea Iancu Caragiale modern ! Felicitari!