Ofiţerii fostei Securităţi sunt de mai multe categorii. O parte dintre ei s-au apucat de afaceri după 1989, mai ales cei care au lucrat peste graniţă, fiindcă aveau relaţii. Nu puţini au devenit avocaţi, unii de mare succes. Alţii s-au retras bombănind sub plapumă şi regretându-l pe Ceauşescu. Câţiva sunt muţi precum o lebădă şi fac pe misterioşii, ca să înţeleagă pulimea că ei ar avea ceva de spus, dar acum nu-i momentul. N-o să spună nimic, vă asigur. N-au ce.
Mai există o categorie: analiştii Intelligence-ului românesc. Din aceasta face parte şi Rogojan. Generalul Aurel I Rogojan, un dârz securist, ulterior sereist. Aşa că, între două fumuri de pipă el lansează teorii.
Să vă dau un exemplu antologic. În 1989, zicea deunăzi Rogojan, „opoziţia împotriva lui Ceauşescu a început să se manifeste făţiş şi în «cadru organizat», chiar în şedinţele organizaţiilor de partid”. Însuşi generalul Iulian Vlad, şeful Securităţii şi al lui Rogojan în acel moment, i-ar fi prezentat acest adevăr zdrobitor lui Ceauşescu, pentru că atât responsabilii politici din judeţe, cât şi membri ai CC îi ascundeau şefului statului de atunci cele „peste 30 de împotriviri” la realegerea să în funcţia de secretar general al partidului. Ca să vezi conjuraţie. Vreo 30 de membri de partid din cei 4 milioane pe care-i avea România atunci nu-l mai doreau pe Ceuşescu în fruntea partidului. Abisal.
Acum vreo săptămână, Rogojan al nostru s-a întâlnit din nou cu revelaţia. Chiar Pacepa i-a arătat, în vis, adevărata sa faţă, informându-l pe vajnicul nostru analist, ca între foşti securişti, că s-a mutat din SUA în Rusia, în urma unui joc informativ fără precedent. CLICK AICI şi AICI
De-acum putem dormi şi noi liniştiţi, Rogojan visează cu spor. Iar când se trezeşte, scrie.