În urmă cu 26 de ani, exact în zorii zilei de 22 decembrie, m-am întors în Bucureşti, scurtând vizita la părinţii mei, fiindcă auzisem că-i mare iureş acasă. Am ajuns pe la 7.30 în Gara de Nord şi, după o scurtă escală la domiciliu, am plonjat direct în, hai să-i spunem – Revoluţie.
Vreo trei zile mi-au şuierat gloanţele pe la urechi, dar, odată cu executarea lui Ceauşescu, furtuna s-a mai potolit, iar eu am mulţumit Cerului – scăpasem cu viaţă.… Citește mai mult