Ca să nu se stingă, ca să nu cadă în ridicol, AUR are nevoie de luciditate, scrie Cornel Nistorescu în Cotidianul de azi, portal pe care-l controlează, iar eu chiar nu credeam vreodată că marele gazetar atomic poate ajunge aici. Mai jos nici că se poate. Dar aşa e viaţa – complexă şi plină de neprevăzut.
Tot în Cotidianul de azi, o corespondenţă tembelă de la New York încearcă să ne convingă de faptul că tehnocratul Călin Georgescu, cel care se prezintă de vreo patru ani drept viitorul prim-ministru al României (iată, acum unul de AUR) ar fi mană cerească pentru ţărişoara noastră.
Sunt unul care a avut curiozitatea să asculte ori să citească aberaţiile debitate de Georgescu şi pot spune că discursul său stupid, ca să mă exprim elegant, cu puternice accente neo-legionare, ar ţine mai degrabă de o mitologie de două parale decât de politichie. Părerea mea, vorba lui nea Nicu Văcăroiu: omul e caraghios. Cine are timp şi nervi, să se convingă.
În timp ce în menţionata corespondenţă de la NY arată că Georgescu – cel care nu pierde nicio ocazie să-l ridice în slăvi pe Zelea Codreanu, fondatorul mişcării legionare – ar fi cel mai bun candidat la funcția de prim-ministru, fiindcă-i singurul care a prezentat un proiect de țară pentru România, Nistorescu le face observații moralizatoare celor de la AUR. Însă ca un veritabil profesor sau, poate, ca un viitor sfătuitor pentru noua formaţiune politică, dar unul care şi-a pus o mască imperativă.
Cornel Nistorescu, în articolul: AUR, între deșteptare și alunecare, postat în Cotidianul de azi: …Așa nu merge! AUR cade repede în limbajul gol al lui Gheorghe Funar și Corneliu Vadim Tudor. Încet-încet, pierde din lumina speranței și alunecă spre groapa proiectelor ratate. Ca să nu se stingă, ca să nu cadă în ridicol, AUR are nevoie de luciditate, de spirit critic, de discurs unitar și de voci în stare să iasă din locurile comune ale patriotismului de paradă. George Simion trebuie să priceapă (dacă poate!) că drumul partidului său trece printre stafiile lui Vadim și Funar, pe de o parte, și ale Gărzii de Fier, de cealaltă parte. Cu vorbe goale, cu tirade fără înălțime morală, cu pretenții fără armătură intelectuală, cu băltire pe la televiziuni în flecăreli politice fără cap și fără coadă nu ajunge nicăieri.
Huiduielile de la Timișoara sunt cel mai important țignal de deșteptare. Altfel, poate fi și unul care anunță povîrnișul abrupt.
Restul e tăcere.
O hahalera. E suparatat vesnic pe cei care nu sunt ca el, o mare haaaaaaahalera