Clamând absurdul drept realitate istorică, Ion Cristoiu ratează din nou sublimul la care tot aspiră

Ion Cristoiu încearcă din răsputeri să nu se lase mai prejos decât propagandiștii Kremlinului în campania de înfierare a lui Volodimir Zelenski (dar și a SUA), motivată de faptul că liderul de la Kiev refuză să se lase copleșit de invazia rusă. Însă, ca de obicei, autointitulatul istoric al clipei, se descalifică irevocabil.

Așadar, în podcast: Dacă BOR tăcea, biserică creștină rămânea, postat recent pe YouTube, Cristoiu îl compară pe Zelenski cu Augusto Pinochet, afirmând: Gândiți-vă la Pinochet, care a fost sprijinit de american (ca și Zelenski – n.m.) și a fost un criminal, un criminal cum puțini sunt în istorie…

Văd că din nou Cristoiu ratează sublimul, la care tot aspiră, și se afundă în puțul gândirii. Între Zelenski și Pinochet nu există nici ce-a mai mică legătură, oricât s-ar trudi cineva s-o găsească, fie și din dorința de-a convinge auditoriul că-i cult în cap. În septembrie 1973, în urma unei lovituri militare, Pinochet, general și, ulterior, șeful statului Chile, l-a îndepărtat pe Salvador Allende, președintele în exercițiu, de la putere. Pe parcursul desfășurării puciului, Allende s-a sinucis în biroul său din palatul La Moneda (Santiago) cu o armă de tip AK-47, primită cadou de la dictatorul Fidel Castro.

Pinochet, criticat dur de-a lungul vremii de cei de stânga, dar lăudat dinspre dreapta fiindcă în 1973 a scapăt Chile de marxism, dar și de o catastrofală prăbușire economică, obține puterea prin forță, motivând că țara sa nu trebuie să ajungă una comunistă. Apoi, el întreprinde o epurare a marxiștilor cu metode extrem de brutale, care i-au fost imputate până la sfârșitul veții sale, în 2006. Zelenski n-a făcut parte niciodată din vreo conjurație și s-a pus în fruntea armatei sale ca să-și apere țara de un adversar extern. Dacă Pinochet s-a luptat cu un adversar din interior, Zelenski face față invaziei ruse, nu e în război cu ucrainenii și nici n-a umplut pușcăriile cu compatrioții săi.

Numai că, de când a început războiul, m-am obișnuit cu analizele lui Cristoiu. Doar ca să se audă, amestecă, senin, ce n-a fost vreodată cu ceea ce nici nu poate să fie. Și, de pildă, bănuiesc, nu mai e mult până când, într-un alt exercițiu de aiuritoare imaginație, istoricul clipei va găsi numeroase asemănări între Putin și Ioana d’Arc, cunoscută și drept Fecioara din Orleans.

Citește și:

Dan Puric îl susține pe Călin Georgescu ca să fim ce-am fost în comunism, ba chiar mai rău decât atât