Atunci când îl văd pe Codrin Ştefănescu la televizor, am senzaţia că privesc imaginea decăderii politice absolute.
Şi asta nu din cauza traseismului său politic notoriu: PSD – PC – PRM şi, din nou , PSD.
Nici pentru că se înghesuia rânjind ca să apară pe micile ecrane în spatele lui Năstase, a lui Vadim sau a oricărui lider pe care-l slujea, spunând parcă: „Sunt eu, ţuţerul de serviciu. N-aveţi cum să nu mă vedeţi. Eu plimb umbrele cu barca”.
Ci pentru că niciodată n-am văzut un personaj care să clameze cu atâta obstinaţie democraţia, pe care, de fapt, o percepe drept autocraţia celor aleşi – el fiind unul dintre ei, fireşte.
Un comentariu la „Codrin Ştefănescu, expresia decăderii politice absolute”