
Azi, 15 şi 10 minute, la un pas de neant. Mă aflam în zona fitness a parcului Kiseleff, călare pe un aparat, când, în spatele meu, aud un zgomot înfiorător. Parcă se rupea pământul. Speriat, m-am întors spre locul din care venea vuietul, convins că e cutremur. Dar nu, la doar câţiva metri de mine, chiar în zona aparatelor, tocmai se prăbuşea un copac imens.

În acel moment, în perimetrul pentru activităţi fizice se mai afla şi o femeie. Înmărmurită, mi-a spus că arborele (de vreo 10 metri lungime, cu o grosime la bază de aproximativ 80 de centimetri) s-a prăbuşit, parcă retezat de o secure invizibilă, exact când ea se afla la un metru distanţă, lângă un alt aparat. Apoi, aduşi de zgomotul infernal, în zonă au apărut mai mulţi oameni, iar unul dintre ei a spus: Săracul copac… n-a vrut să omoare pe nimeni.

De ce nu se preîntâmpină prăbuşirea imenşilor copaci în parcul Kiseleff, cu alei extrem de animate şi locuri de joacă pentru copii, e o întrebare la care nu va răspunde nimeni, cu atât mai puţin cei responsabili cu arborii din parc, printre care şi angajaţii primăriei sectorului 1.
Perimetrul de sport pentru adulţi, din apropierea străzii Ion Mincu, acolo unde s-a prăbuşit copacul, este extrem de frecventat, chiar şi de copii, fascinaţi de aparatele pentru condiţie fizică, deşi e o zonă pentru adulţi. Totodată, e loc de trecere. Din fericire, azi, la 15:10, acolo se aflau doar doi oameni, iar copacul, în generozitatea lui, s-a prăbuşirit ocolindu-i. A vrut să moară singur, distrugând doar unul dintre stâlpii de iluminat.

Până la ora 16.00, n-a apărut lângă copacul prăbuşit nici unul dintre paznicii parcului. Restul e tăcere.


Un comentariu la „Copacul din Parcul Kiseleff care n-a vrut să se prăbuşească peste mine sau la un pas de neant”